Colectia de poze fanclubanimale.3xforum.ro
Total 173 poze.

Inainte

 
husky siberian clasa: clasa a. caini de paza si utilitari grupa: grupa 2.caini de paza, aparare siHusky Siberian clasa: Clasa A. Caini ciobanesti, de paza si utilitari grupa: Grupa 2.Caini de paza, aparare si utilitari standard: FCI - 270 talie: medie origine: Siberia culoare: diferite, deseori cu o masca tipica pe bot greutate: M: 20-27 kg, F: 16-22 kg inaltime: M: 53-60 cm, F: 51-56 cm Secole intregi, cainii Husky au fost folositi de catre populatia Chukchi din Siberia la trasul saniilor, la supravegherea turmelor de reni si la paza. Ei erau cainii perfecti pentru conditiile dificile din Siberia: rezistenti, capabili sa traiasca in haite mici si sa lucreze multe ore. Adusa in America de Nord de catre negustorii de blanuri, rasa Husky a devenit cunoscuta si raspandita datorita unui incident neplacut. In 1925 a rabufnit o epidemie de difterie in Nome, Alaska. Pentru a transporta de urgenta medicamentele necesare au fost folosite sanii trase de caini Husky datorita vitezei si rezistentei lor. In prezent cainii Husky sunt folositi in special ca si caini de companie dar si pentru trasul saniilor. Cainii Husky Siberian sunt blanzi dar cu o personalitate puternica. Sunt jucausi si neastamparati, sociabili si plini de afectiune. Desi sunt foarte puternici, ei nu sunt prea buni pentru paza deoarece latra putin si sunt prietenosi cu strainii. Ei sunt inteligenti si usor de dresat, dar au tendinta de a asculta comenzile numai daca inteleg scopul acestora. Ei se inteleg bine cu copii si cu alte animale daca sunt socializati de mici. Desi nu se recomanda, cainii Husky Siberian se adapteaza la viata in apartament cu cateva conditii. Nu uitati ca aceasta rasa de caini este obisnuita sa traiasca in haita, restransa dar tot haita. Ei se plictisesc usor si de obicei incep sa urle. Sunt foarte activi si nu le place sa stea singuri, astfel ca devin foarte destructivi. Ei mananca mai putin decat se asteapta de la un caine de talie medie si nu trebuie fortati sa manance mai mult. Rasa a fost selectionata in Siberia unde sunt temperaturi scazute si nu suporta bine caldura. Au nevoie de mult exercitiu fizic si au tendinta, daca sunt lasati liberi, sa se departeze de stapan. Daca sunt tinuti in gradina, atentie: au obiceiul sa sape sub gard ca sa poata iesi. Un Husky Siberian traieste in medie 12-15 ani. In general, aceasta rasa de caini este predispusa la displazie si la probleme ale ochilor. Mai poate aparea si o dermatita specifica ce se trateaza cu medicamente pe baza de zinc. Cainii Husky Siberian sunt frumosi ca aspect si sunt dotati atat cu un temperament exceptional de bland cat si cu o rezistenta fizica enorma. Ei sunt, incontestabil, campionii curselor de sanii.
26.04.200832KB
poze: 1 norvegiana de padurepoze: 1
24.04.20085.2KB
;) siameza;)
24.04.20083.7KB
scottish fold tip: cobby loc de origine: scotia data de origine: 1961 marea britanie oficiala:Scottish fold Tip: cobby Loc de origine: Scotia Data de origine: 1961 Nationalitate: Marea Britanie Recunoastere oficiala: 1974 Temperament: reactie scazuta, agresivitate redusa, afectuoasa, rezervata Scurt istoric In anul 1961, William Ross a vazut prima pisica Scotish Fold la o ferma de langa Coupar Agnus, in regiunea Tayside din Scotia. Ross a intrebat proprietarii daca poate avea unul dintre puii pisicii si asa a inceput sa dezvolte aceasta rasa. Semnul distinctiv al acestei pisici erau urechile, indoite inainte si in jos pe capul pisicii, dand acesteia un aspect de bufnita sau ursulet, aspect care a facut-o foarte indragita de crescatorii si arbitrii americani. Rasa a fost astfel recunoscuta de catre C.F.A. in anul 1978. Standardul Corpul este rotunjit, fara a parea greoi, fiind sustinut de membre de lungime medie. Capul este mare si rotund, cu obraji proeminenti, gatul puternic. Nasul este scurt si lat, perii mustatilor fiind rotunjiti. Urechile sunt mici, cu indoitura urechii cat mai apropiata de craniu. Ochii sunt mari si rotunzi, iar culoarea acestora se asorteaza cu blana. Parul este de lungime medie, fiind des si moale. Caracterul Este o rasa de pisici mediu-active, foarte afectuoasa cu membrii familiei, fiind foarte rezervata fata de persoanele straine. Nu agreeaza locurile zgomotoase sau necunoscute. Se adapteaza usor la viata de apartament. Ingrijire Este o pisica rezistenta la boli si la frig, insa urechile sale indoite trebuie controlate des deoarece in pliuri se pot aduna paraziti si mizerie.
26.04.200834.6KB

 
origini, acest caine a fost utilizat pentru mirosul sau ascutit si pentru jocurile ce implicauGENERALITATI La origini, acest caine a fost utilizat pentru mirosul sau ascutit si pentru jocurile ce implicau aducerea unui obiect la locul din care fusese aruncat. In ziua de astazi, sunt utilizati la vanatoare si ca animale de companie. HRANA Cresterea unui Gordon Setter se face la o rata extrem de redusa, ceea ce inseamna ca in perioada in care este pui nu poate fi hranit ca orice alt caine de vanatoare. Este mai mult decat necesar sa va consultati cu crescatorul de la care il achizitionati, pentru a stabili o dieta corespunzatoare cainelui. Mesele nu trebuie oferite niciodata inainte de exercitii sau dupa efectuarea acestora, masura urmand sa previna eventualele torsiuni gastrice, ce pot aparea la cainii ce au un tors foarte adanc. COSTURI SI DURATA DE VIATA Un Gordon Setter nu este un caine tocmai ieftin. Mai mult decat atat, in cazul in care catelusul provine din parinti campioni, sau dispune de o calitate a rasei mai mare decat in mod obisnuit, atunci sumele platite pe el ar putea creste pana la momentul in care il transforma intr-un caine suficient de scump. In ceea ce priveste durata de viata, aceasta este estimata la 9-15 ani, cu o medie in jurul varstei de 13 ani. La nastere, o femela poate aduce pe lume intre sase si opt pui. DESCRIERE Putem spune fara sa exageram ca, din grupul de setteri, Gordon este cel mai incapatant si cel mai greu dintre ei. Au o infatisare care da senzatia de eleganta si demnitate, apanaje ce se combina din plin cu puterea neobisnuita pentru un setter, ca si de abilitatea de a vana ore intregi. Blana lor este moale si stralucitoare, destul de lunga, chiar si la picioare. Sunt caini mari, cu piept adanc si muschi puternici. Un exemplar al rasei poate ajunge la 66 cm si 34 kg, masculii fiind mai inalti si mai puternici decat femelele. BOLI Toti cainii cu piept adanc sunt predispusi la torsiuni gastrice, iar Gordon Setter nu face exceptie. Tocmai de aceea, trebuie luate masuri de pracautie serioase atunci cand este hranit, pentru a preintampina eventualele evenimente nedorite. Ca majoritatea cainilor mari, poate dezvolta probleme si in ceea ce priveste displazia, ce poate fi totusi indepartata printr-o hranire de calitate si exercitii controlate. O alta problema, generalizata la setteri, este aceea a atropiei progresive retinale, ce poate duce la orbirea animalului. Este o problema genetica, care cere identificarea unui crescator ce a reusit sa o inlature o data cu trecerea anilor. Nu in ultimul rand, trebuie sa tineti seama ca este vorba de un caine ce poate dezvolta o abiotrofie cerebrala corticala, ceea ce inseamna pierderea posibilitatii de a se mai coordona, boala ce sfarseste, invariabil, cu eutanasierea. ISTORIC Gordon Setter-ul poate fi urmarit in timp pana in anul 1620. Isi trage originile din pointer-ul spaniol, ca si din diverse forme de spaniel, mai mult sau mai putin dezvoltate la acea vreme. Rasa isi trage numele de la cel de-al patrulea Duce de Gordon, ce s-a luptat sa stabileasca oficial rasa la castelul sau din Banffshire, Scotia, in 1827. Gordon este singura rasa nativa de setter crescuta in Scotia, in mod special pentru vanatoarea de pasari. Este un caine care se descurca, insa, si in situatii mai speciale, desi versatilitatea sa are limite. EXERCITII SI DRESAJ Este un caine deosebit de inteligent, dar exact din acest motiv este bucuros sa rationeze pe cont propriu. Dresajul trebuie sa inceapa devreme si sa fie ferm si consistent. Gordon-ii sunt devotati stapanului lor si, daca vor fi invatati sa asculte, vor prinde rapid ceea ce li se spune. Este de preferat sa fie implicati in activitati care sa le puna la incercare instinctele lor de vanatoare. Antrenamentul mirosului, ca joaca, poate fi deosebit de util, pentru ca il va tine ocupat exact in partea in care exceleaza. In ceea ce priveste exercitiile, este un caine care are nevoie de 60-80 minute pe zi pentru a fi multumit. Rasa a fost crescuta pentru anduranta sa deosebita si are reputatia unuia dintre cei mai rezistenti si longevivi caini de vanatoare. In general, are nevoie de o gradina mare, sau de spatiu mare, de preferinta inconjurat de garduri, si de plimbari extrem de lungi, de doua ori pe zi. Tocmai de aceea, este de preferat ca un asemenea caine sa fie luat la tara sau oriunde in alta parte dispune de loc de miscare suficient. CARACTER SI TEMPERAMENT Este un caine deosebit de calm si sensibil, care se va transforma intr-un adorabil animal de companie, daca isi va lua portia zilnica de activitate. Altel, va deveni hiperactiv, si se poate comporta destul de ciudat cu copii, chiar sa si dea peste ei in fuga sa prin casa. Sociabil si prietenos, Gordon va fi devotat cu stapanul sau, dar ii va lua cateva minute sa se acomodeze cu strainii, chiar daca acestia sunt prieteni ai stapanului. Oricum, tineti minte ca a lasa un Gordon sa pazeasca proprietatea este ca si cum ai fi decis ca un eventual hot este cea mai buna metoda de joaca pentru el. Se intelege bine si cu alti caini si poate tolera chiar si pisicile, daca este acomodat cat mai devreme cu ele. Socializarea de la o varsta frageda este esentiala, la fel ca la oricare alta rasa de caine.
25.04.200835.2KB
el traieste clipa tu o traiesti? :zzz: poze funnyel traieste clipa tu o traiesti? :zzz:
24.04.200824.2KB
balineza tip: oriental loc de origine: statele unite data de origine: 1940 statele uniteBalineza Tip: oriental Loc de origine: Statele Unite Data de origine: 1940 Nationalitate: Statele Unite Recunoastere oficiala: 1963 Temperament: cerinta mare de atentii, foarte galagioasa, vioaie Scurt istoric Pisica balineza poate fi considerate o siameza cu par lung. Primele exemplare au aparut in Statele Unite la sfarsitul anilor ’40. Printre pionierii acestei rase trebuie mentionate crescatoarele Helen Smith si Marion Dorsey. La sfarsitul anilor ’50, Sylvia Holland, iubitoare de pisici si arbitra la expozitii feline, remarca intr-un adapost pentru pisici o pisica siameza cu parul lung: era un pisoi al primei perechi de Balineze aflate in posesia lui Marion Dorsey. In urma unor selectii, este stabilit standardul acestei rase iar in 1963 balineza este recunoscuta de CFA. Primele pisici balineze ajung in Europa in 1970, rasa fiind recunoscuta de FIFe in anul 1983. Standardul Este o pisica de talie medie. Balineza are aceleasi caracteristici corporale ca siameza: este o pisica longilina si eleganta, cu corp lung, zvelt si musculos. Capul, de dimensiuni medii, formeaza un triunghi echilateral perfect care porneste din varful nasului si se lateste treptat catre urechi. Profilul este usor convex si fara stop. Urechile sunt mari, late la baza, departate una fata de cealalta. Ochii sunt migdalati, albastru intens, situati oblic fata de linia nasului. Gatul este lung si subtire. Gambele sunt lungi, subtiri, cu labe mici si ovale. Coada este lunga si se subtiaza catre varf. Parul este fin, lucios si matasos, lipit de corp, mai abundant in jurul gatului, pe coapse si pe coada, fara puf. Caracterul Datorita originii sale siameze, caracterul este stabil, sensibil, extrovertit si foarte galagios. Miauna la inceput usor, treptat sunetele devenind puternice si sacaitoare pana obtine ce doreste. Cere multa atentie si mangaieri. Are un character vessel, exuberant, jucaus si isi iubeste foarte mult familia, insa tinde sa devina foarte posesiva. Odata cu varsta, devine mai linistita. Nu se teme de persoanele straine si nici de zgomotele puternice. Nu este o pisica lacoma – manaca numai cat are nevoie. Compatibilitatea cu copiii si cu alte animale este de nivel mediu, in schimb accepta foarte usor prezenta altor pisici. Ingrijire Blana acestei pisici necesita o ingrijire permanenta, pentru a nu se incalci sau pentru a nu se forma smocuri de par. Este de preferat ca pisica sa fie obisnuita cu operatiunea de periere de cand este pui, altfel exista posibilitatea san u accepte acest tratament de ingrijire. Speranta de viata: aproximativ 12 ani.
26.04.20085.9KB
3 setter gordon3
25.04.200825.2KB

 
e foarte dragut asai? west highland white terrier - westiee foarte dragut asai?
30.04.20087.6KB
nimeni nu rezista unei sticle de bere poze funnynimeni nu rezista unei sticle de bere
24.04.200817.8KB
a treia dalmatiana treia
26.04.20085.7KB
nu!nu vreau baie cainele meu burkynu!nu vreau baie
26.04.20088.2KB

 
cutu poze funnycutu
26.04.200821.5KB
aceasta rasa antica este una dintre cele mai frumoase rase pure din lume. blana sa fina, matasoasa,Aceasta rasa antica este una dintre cele mai frumoase rase pure din lume. Blana sa fina, matasoasa, corpul alungint, rafinat, urechile ascutite, purtate ridicate si ochii mari, stralucitori fac din Angora turceasca un trofeu al frumusetii si elegantei. Desi pe cale de disparitie, Angora a reusit sa revina in printre preferintele iubitorilor si crescatorilor de pisici. Istoricul si originea Pisicile albe, cu parul lung erau cunoscute in Turcia si in zonele invecinate de secole. Potrivit legendelor, Mohammed, fondatorul credintei islamice, ar fi detinut o Angora turceasca pe care o adora. Daca aceasta legenda este adevarata, atunci Angora turceasca dainuieste de peste 1400 de ani. Foarte probabil, rasa este originara din regiunile muntoase ale Turciei, unde si-a dezvoltat un invelis pilos neobisnuit de moale si catifelat, de lungime medie pentru a o proteja de iernile aspre. Este posibil, ca ea sa fi provenit din pisica Manul, o felina de talie mica domesticita de tartari. Pisicile turcesti, cu parul lung au fost importate in Marea Britanie si Franta inca de la sfarsitul anilor 1500. La inceput, Angorele au fost foarte apreciate, dar, treptat, Persanele au devenit modelul preferat al crescatorilor europeni, astfel ca Angorele erau intalnite numai in tinuturile de origine. La inceputul anilor 1900, in gradina zoologica din Ankara, Turcia s-a initiat un program de crestere si selectie pentru protejarea si conservarea Angorei turcesti. Deoarece populatia turca punea foarte mare pret pe aceasta rasa, exporturile s-au facut cu mare dificultate. Totusi, in 1962 doua exemplare din gradina zoologica au fost importate in Statele Unite. Aceste exemplare au reinviat interesul pentru aceasta rasa, iar, astazi, oficiile din Nordul Americii au acceptat rasa Angora turceasca in expozitii si campionate. Numarul lor este inca mic, dar in continua crestere. Angorele turcesti, varietatea alba au fost acceptate pentru a fi inregistrate in 1968, in cadrul competitiei raselor provizorii in 1970, iar in competitia campionilor in 1972. Primul campion al rasei desemnat de catre CFA a fost in 1976. Abia in 1978, varietatile multicolore de Angora turceasca au fost acceptate in competitiile campionilor. Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii internationale: American Association of Cat Enthusiasts (AACE), American Cat Association (ACA), American Cat Fancier's Association (ACFA), Canadian Cat Association (CCA), Cat Fanciers' Association (CFA), Cat Fanciers' Federation (CFF), The International Cat Association (TICA), United Feline Organization (UFO) si AFR (Asociatia Felina Romana). Aspectul exterior Angora turceasca este adesea confundata cu Persana. Persana este o pisica scunda si indesata, linistita, retrasa, in timp ce Angora este mica, in general, cu o greutate de 2,3-4 kg. Corpul este alungit, urechile lungi si ascutite, iar ochii sunt mari si migdalati. Forma capului este complet diferita. In comparatie cu capul lat si turtit al Persanei, Angora prezinta un cap mic, de lungime medie, de forma conica, continuat cu un gat lung, subtire si elegant. Picioarele sunt lungi, cu labe rotunde si delicate, iar coada este lunga si ascutita la varf. Cand se misca, Angorele fac pasi mici si delicati, plin de gratie. Rasa de pisici cu par semilung, Angora prezinta o blana fina si matasoasa, mai lunga la nivelul cozii si in jurul gatului. Desi, albul pur este cea mai raspandita culoare si recunoscuta de organizatiile internationale, exista si alte culori si varietati de modele, fiind excluse cele care indica o hibridare, cum ar fi varietatile pointed, chocolate sau lavender. In timp ce varietatea alba este inca foarte populara si astazi, crescatorii de Angora turceasca s-au concentrat asupra pisicilor colorate. Din ce in ce mai multe persoane au realizat cat de dragalas arata aceste creaturi si in alte varietati de culoare. La expozitiile CFA, de astazi, puteti vedea aceasta rasa intr-o varietate de culori solide, cum ar fi negru, albastru, roscat sau crem sau diferite varietati de culori asociate: tortie, albastru-crem, bicolore cu alb, varietatea mackerel sau spotted tabby. In ultimii ani, multi crescatori au inceput selectionarea varietatilor smoke. Personalitatea Vor accepta sa fie tinute in brate doar pentru cateva minute, inainte de a sari pentru a se fugari cu razele de soare sau pentru a inconjura casa intr-o mare viteza. In mod particular, Angorelor le place la inaltime si pot fi gasite, de multe ori, in varful celui mai inalt dulap din casa. Foarte inteligente, Angorele pot fi foarte incapatanate si hotarate odata ce isi pun ceva in cap. Daca ii puneti jucaria favorita pe dulap inainte ca aceasta sa-si fi terminat joaca cu ea, Angora nu-si va gasi linistea pana nu va gasi o modalitate sa intre in posesia ei. Daca nu va gasi o solutie sa o obtina, va va innebuni cu insistentele si miorlaiturile pana cand ii veti inapoia jucaria. Intr-o batalie a consecventei si incapatanarii, Angora, de obicei, castiga. Angorele turcesti isi creaza relatii puternice cu stapanii, bazate de afectiune si incredere. In timp ce isi arata afectiunea fata de fiecare membru al familiei, Angora, in general, se ataseaza de o singura persoana pe care o urmeaza peste tot. Nu sunt zgomotoase, mieunand discret, dar insistent. Unele dintre ele, intretin adevarate conversatii cu proprietarii. Alaturi de „verisoara” ei, Turkish Van, Angora este recunoascuta pentru indemanarea cu care pot inota, iar unele dintre ele sunt cunoscute pentru plonjarea in piscina in dorinta de a se scufunda. Nu toate angorele iubesc apa, dar majoritatea sunt mari admiratoare. Relatiile cu familia si casa Una dintre cele mai afectuoase rase de pisici, senzationala si splendida Angora turceasca are o istorie fascinanta si este considerata comoara nationala in tara de origine. Angorele turcesti nu sunt numai inteligente, dar extrem de adaptabile, afectuoase si jucause, calitati care le fac o excelenta alegere pentru familiile cu copii mici, precum si companioni plini de viata pentru persoanele in etate. Accepta si tolereaza rapid cainii si alte animalute, dar datorita caracterului lor nativ, dominant, adesea, devin animalul „alfa” in casa. Animalute elegante si cu osatura fina, angorele turcesti sunt gratioase, energice si, de obicei, primele care intampina musafirii. Fiecare „intrus” va fi studiat din cap pana in picioare. Nu este de mirare ca adesea sunt denumite pisici-caini. Aspecte particulare Angora turceasca este una dintre rasele de pisici cu par lung cel mai usor de intretinut. Blana lor semilunga nu este dotata cu puf profund care ar putea determina incurcarea cu usurinta a blanii, motiv pentru care acest lucru se intampla foarte rar. In general, Angorele necesita perierea cu o perie cu dinti sau peri din metal, de 1-2 ori pe saptamana. Ca si in cazul altor rase cu par lung, angorele isi pierd o parte din par in timpul verii, perioada in care perierea mai frecventa este necesara pentru a preveni aparitia ghemurilor de par. Imbaierea la cateva luni este recomandata, in special, in cazul angorelor de culoare alba. Boli si afectiuni curente Surditatea nu este neobisnuita la angorele turcesti albe, cu ochi albastrii. Totusi, Angora nu este cu mult mai predispusa la surditate decat alte rase sau metisii albi cu ochi albastrii. Pisicile albe pot fi nascute cu o deficienta auditiva partiala sau totala datorita unui defect al unei gene dominante responsabila de coloritul alb al blanii si cel albastru al ochilor. Aceasta gena a fost asociata unei forme ereditare de surditate care determina degenerarea organului Corti de la nivelul cochleei. Pisicile ceacare – pisicile cu un ochi de culoare albastra si altul de culoare caprui sau verde – in general, isi pierd sensibilitatea auditiva unilateral (implicand urechea de aceeasi parte cu ochiul de culoare albastra), daca au mostenit defectul genetic. Desi, angorele cu surditate unilaterala trebuie tinute, obligatoriu, in casa pentru a le proteja, specialistii si crescatorii profesionisti sustin ca acestea se adapteaza spectaculos deficientei lor, prin interpretarea vibratiilor. Pisicile se bazeaza pe limbajul corpului si semnalele olfactorii intr-o mai mare masura in comparatie cu oamenii, astfel ca pisicile cu surditate unilaterala nu-si pierd abilitatea de a comunica si pot fi in continuare buni companioni. Angorele turcesti sunt predispuse afectiunilor curente specifice felinelor, in general, fara o frecventa crescuta a uneia dintre ele. Masculii nu sunt feriti de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avuta o atentie sporita asupra alimentatiei si aparitiei eventualelor dificultati de urinare. Dupa o anumita varsta, in functie si de individ, au tendinta de a depune tartru dentar, cu predilectie pe molari si carnasiere. Ideal este ca dupa varsta de 6-8 ani, chiar daca aveti un exemplar sanatos, sa-i faceti un control de rutina si cateva investigatii (ecografie, radiografie, analize de sange si urina) pentru a depista din timp eventualele sensibilitati si pentru a incerca remedierea acestora printr-o alimentatie corespunzatoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat. Speranta medie de viata a Angorei turcesti este de circa 14-15 ani.
25.04.20086.3KB
doi ursi dansand: ursul articii''doi ursi dansand:
27.04.200814.4KB
ursul polar este un puternic vanator de foci. este cel mai carnivor dintre toate speciile de ursiUrsul polar este un puternic vanator de foci. Este cel mai carnivor dintre toate speciile de ursi ,dar si cel mai perseverent si rabdator.Are un plan de atac excelent : se asaza langa o copca ore in sir , asteptand ca focile sa iasa. Atunci cand procedeaza asa , foca nu mai are scapare. O lovitura puternica ii aduce ursului o masa gustoasa , iar focii ii aduce , din pacate , o moarte rapida. Conditiile polare sunt foarte dure , cu temperaturi foarte joase in mod constant. Pentru a putea supravietui , ursul polar trebuie sa se adapteze conditiilor istovitoare ale mediului sau .Ca un gigantic , panou solar , pielea ursilor este neagra tocmai pentru a atrage si ultima raza de soare si bineinteles de caldura posibile . Blana lor este alba avand rolul de a trimite raze luminoase pielii . Pe sub aceasta blanita se mai afla inca un substrat de blana de culoare galbena sau portocalie . Ca si la celelalte specii de ursi si ursul polar are urechile rotunde , mici si apropiate de crestetul capului .In ciuda corpului sau masiv, acest animal este un foarte bun inotator .Labele sunt mari , puternice si foarte putin palmate , contribuind sesizabil la abilitatile lui de inotator . Ei pot sa urce stânci abrupte de gheata si au fost vazuti alunecând pe dealuri în jos pe burta, folosindu-si picioarele anterioare drept frâne. Masculii sunt de-a dreptul imensi , cel mai greu ajungand sa cantareasca 1300 de kg .Femelele sunt mai mici , cea mai mare cantarind 600 kg . Acesti ursi de regula nu hiberneaza , ei ramanand activi pe toata perioada anului .Femelele fac exceptie de la aceasta regula atunci cand au pui . Acestea trec printr-o perioada de hibernare la fel ca si cel negru , brun , si celelalte specii de ursi . Ursii polari sunt specia cea mai agresiva, ei putand fi cu greu tinuti in captivitate, mai ales daca au fost prinsi la varsta adulta.
27.04.20088.6KB

 
plecam?te roggg cainele meu burkyplecam?te roggg
26.04.200811.2KB
inca una pisicuta mea preainca una
26.04.200836.9KB
canarul este o pasare cunoscuta in special pentru trilurile prelungi si armonioase si pentru penajulCanarul este o pasare cunoscuta in special pentru trilurile prelungi si armonioase si pentru penajul galben stralucitor. Este nepretentios, adaptat traiului solitar, si se inmulteste relativ usor in captivitate. Este importanta decizia de a adopta un mascul sau o femela, deoarece masculul canta mai frumos! Canarul mascul canta mai frumos! Un canar mascul adult este usor de recunoscut atat dupa marime cat si dupa trilurile specifice, puternice si melodioase; femela canta mai putin si nu atat de melodios. Atunci cand alegem un canar, este bine sa observam bine si mai mult timp toate pasarile puse in vanzare daca dorim un cantaret in toata puterea cuvantului. Atunci cand canta, masculul isi zburleste puful din crestetul capului, se infoaie si isi umfla gusa, iar sunetele, foarte puternice, clare si bine conturate, sunt emise cu ciocul aproape inchis. Canarul si originea lui Dupa cum ne spune si numele acestei pasari, canarul este originar din Arhipelagul Canarelor si Azorelor. Primii canari nedomesticiti au fost adusi in Europa in secolul XIV - mai precis, in luna iulie a anului 1402 in portul Cadix din Franta, de catre exploratorul normand de la curtea regelui Carol VI, Jean de Bethencourt, care a oferit in dar o astfel de pasare lui Henri al II-lea de Castilia. Peste aproape 100 de ani, in 1493, spaniolii au inceput un comert infloritor cu aceste pasari de companie, detinand si monopolul datorita interdictiei de a exporta femele din aceasta specie. Monopolul a fost distrus la sfarsitul secolului XIV odata cu naufragiul, in apropierea insulei Elba, al unei nave care aducea un transport din Insulele Canare si astfel comertul cu aceste pasari s-a extins in intreaga Europa. Canarul galben, asa cum ne este familiar astazi, este rezultatul unei selectii genetice riguroase, care s-a definitivat ca rasa de-abia in secolul XVII, in anul 1670. Crescatorii nu s-au rezumat la a creea diverse varietati de culoare si penaj, ci au urmarit si "modelarea" cantecului acestora, bazandu-se pe observatia ca exemplarele nascute in captivitate au abilitatea de a invata si reda intr-o maniera destul de fidela cantecul altor pasari. Rasele de canari Oricat ar parea de incredibil, in prezent sunt recunoscute 30 de rase de canari cu peste 300 de varietati: canarii frizati, canarii motati, canarii cocosati (care aduc destul de mult cu anumite specii de papagal). Rasele de canari sunt impartite in trei grupe principale: canarii cantatori - 3 rase; canarii de culoare - o rasa cu 282 de varietati (deosebite prin cele 282 de nuante diferite); canarii de postura: 25 de rase.
26.04.20087.6KB
3 terra nova3
24.04.200829.2KB

 
3 terra nova3
24.04.200843.3KB
nu vreau apa! cainele meu burkynu vreau apa!
26.04.200820.1KB
simpli si eleganti ca un haiku (poem japonez alcatuit din 17 silabe), bobtail-ii japonezi sunt opereSimpli si eleganti ca un haiku (poem japonez alcatuit din 17 silabe), bobtail-ii japonezi sunt opere de arta insufletite cu trupuri sculptate, cu cozi scurte dragalase si ochi mari si expresivi. Nu va asteptati ca bobtail-ul japonez sa stea sa fie admirat, dar poznele lui va vor binedispune intotdeauna indiferent de starea pe care o veti avea. Bobtail-ii japonezi sunt de asemenea binecunoscuti ca si companioni afectuosi. Neinfricati si de temut asemenea razboinicilor samurai cand vine vorba de vanarea rozatoarelor nepoftite, bobtail-ii japonezi devin instant masinarii de tors cand sunt dezmierdati de stapanii lor. Istoricul si originea Desi bobtail-ul japonez dainuie in America de Nord doar de trei decenii, el este una dintre cele mai vechi rase de pisici cu o istorie bogata in legende si in folclor asemenea tarii sale natale. Pisici tricolore cu coada scurta puteau fi regasite reprezentate in operele de arta sculptate in lemn sau pictate pe matase datand din anii 1600. Poporul japonez considera aceste pisici ca fiind sacre si aducatoare de noroc, iar la inceputuri ele erau tinute in templele budhiste si in resedintele familiilor imperiale japoneze. Folclorul japonez contine de asemenea numeroase referiri la pisicile cu coada scurta, cea mai renumita fiind povestea lui Maneki Neko, care inseamna „pisica care face semne”. Dupa cum spune povestea, in anii 1600 o pisica tricolora cu coada scurta pe nume Tama locuia intr-un templu saracacios, in Setagaya. Intr-o buna zi, lordul Naotaka Ii din tinutul Hikone a fost prins de o furtuna neasteptata in apropierea templului. In timp ce acesta isi cauta adapostul la radacina unui copac, a observat ca Tama ii facea semn din poarta templului. Intrigat, Naotaka s-a intreptat catre pisica si a constatat cu surprindere ca arborele sub care se adapostise cu cateva secunde inainte fusese trasnit de un fulger. Drept multumire ca Tama ii salvase viata, lordul Naotaka a luat templul sub ingrijirea sa aducandu-i prosperitatea. O intruchipare a pisicii care face semne (Maneki Neko), cu una dintre labutele din fata ridicata, apare pe fatada templului Gotokuji din apropierea orasului Tokyo, construit in 1697. Astazi, figurine de pisici care gesticuleaza pot fi achizitionate din magazinele japoneze, multi considerandu-le talismane aducatoare de noroc si prosperitate. De asemenea, in Japonia circula o legenda care povesteste cum bobtail-ul japonez si-a pierdut coada. Se spune ca pisica incerca sa se incalzeasca prea aproape de foc, astfel ca coada i-a luat foc. Disperata sa-si salveze coada, ea a alergat prin tot orasul, arzand pana la temelii toate cladirile de care se apropia. Drept pedeapsa, imparatul a poruncit ca tuturor pisicilor sa li se taie cozile. In 1908, primii bobtail-i japonezi certificati au fost importati in Statele Unite, dar abia in 1968, cand crescatoare Elizabeth Freret a importat trei bobtail-i japonezi, a fost initiat un program american de crestere si selectie. Cam in aceeasi perioada, arbitrul Asociatiei Crescatorilor de Pisici (CFA – Cat Fanciers’ Association), Lynn Beck, a importat inca opt bobtail-i, astfel ca cele unsprezece pisici au pus bazele rasei pe care o stim astazi, din America. In 1969, CFA accepta bobtail-ul japonez pentru a fi recunoscut, iar in 1976 ii recunostea statutul de membru. Bobtail-ii cu parul lung au fost de asemenea reprezentati in operele de arta japoneze din secolul al XVII-lea si de foarte mult timp ei isi fac aparitia in cuiburile de pui fatati de exemplarele cu parul scurt. Cu toate acestea, bobtail-ul japonez cu parul lung nu a fost oficial recunoscut decat abia in 1991. Astazi, majoritatea asociatiilor de pisici recunosc bobtail-ul cu parul lung ca rasa de sine statatoare, in timp ce CFA il accepta ca pe o varietate a rasei bobtail japonez. Astazi, bobtail-ul japonez este recunoscut de urmatoarele asociatii si organizatii internationale: American Association of Cat Enthusiasts (AACE), American Cat Association (ACA), American Cat Fancier's Association (ACFA), Canadian Cat Association (CCA), Cat Fanciers' Association (CFA), The International Cat Association (TICA), United Feline Organization (UFO), FiFe (Federation Internationale Feline) si Asociatia Felina Romana (AFR). Aspectul exterior si dimensiunile Bobtail-ul japonez este o pisica mai mult lunga decat inalta, zvelta si eleganta, cu trasaturi bine conturate si o structura osoasa puternica. Membrele sunt lungi si suple, cele posterioare fiind evident mai voluminoase in comparatie cu cele anterioare. Liniile capului, usor arcuite, descriu un triunghi echilateral. Botul este lat si rotunjit, iar urechile mari sunt dispuse pe verticala. Ochii mari, ovali si oblici alaturi de maxilarele puternice si nasul alungit ii ofera fetei un aspect specific japonez total diferit de cel al altor rase orientale. Cu siguranta, coada este caracteristica sa distinctiva. Coada este compusa din una sau mai multe coturi, unghiuri, tirbusoane. Ca fulgii de zapada, fiecare coada este unica – lungimea, forma si flexibilitatea putand varia mult de la o pisica la alta. De preferat este ca coada sa se prelungeasca cu 5-8 cm de la baza, dar este posibil ca in functie de forma sa para mai scurta. Parul care acopera coada de cele mai multe ori se dispune sub forma de evantai, dand impresia unui pampon. Spre deosebire de Manx, bobtail-ul are intotdeauna coada, indiferent daca este doar un ciot. Bobtail-ii japonezi cu parul scurt au o blana de lungime medie, moale si matasoasa, fara puf profund. Bobtail-ii japonezi cu parul lung au parul de lungime medie, moale si matasos si un puf profund redus, greu sesizabil. Blana exemplarelor cu parul lung este mai scurta, bine atasata pe langa corp si devine mai lunga gradual pe crupe, coada, membre si gat. Este de preferat sa existe smoace de par pe urechi si intre degete. De departe, combinatia de culori sau modelul cel mai apreciat este mi-ke. Aceste pisici sunt in mare masura albe, dar prezinta pete negre si portocalii pe cap, coada si corp. Teoretic numite calico, bobtail-ii mi-ke sunt aproape exclusiv femele. Masculul echivalent varietatii mi-ke este alb cu negru sau alb cu rosu. Desi bobtail-ii japonezi mi-ke sunt cei mai apreciati, multe alte culori si modele sunt acceptate, inclusiv uni, tabby (tarcat), carapace de broasca, etc. Unele asociatii accepta orice culoare sau combinatii de culori. Bobtail-ul adult poate atinge o greutate corporala in jur de 2,5-4 kg. Personalitatea Daca sunteti in cautarea unui opritor de usa din blana, aceasta rasa nu este pentru dumneavoastra. Bobtail-ii sunt pisici energice, jucause si vorbarete. Jocurile lor favorite sunt acelea in care va veti implica activ. Daca stilul de viata va face sa va petreceti mult timp departe de casa, oferiti-i bobtail-ului dumneavoastra un companion felin cu care sa-si consume din energia fara sfarsit. Devotat, prietenos si sociabil, bobtail-ul japonez este un companion omniprezent, care este pe punctul de a fi lipicios. Bobtail-ii vor sa fie implicati in activitatile voastre, chiar daca asta implica sortarea rufelor, prepararea cinei sau pierderea timpului in fata computer-ului. De asemenea, bobtail-ii se bucura si de o buna conversatie, putand reproduce o gama larga de tonuri pe care admiratorii lor le considera adevarate „cantece”. Intrucat bobtail-ii japonezi sunt pisici inteligente, ei invata foarte repede noi deprinderi si de cele mai multe ori pe cele adresate companionilor lor canini cum ar fi aducerea unor obiecte, etc. Inteligenta lor ii poate baga in bucluc, bobtail-ii fiind binecunoscuti pentru repeziciunea cu care invata sa deschida usile. Ei sunt de asemenea, hotarati si chiar incapatanati; odata ce le intra o idee in cap, nu o abandoneaza cu una cu doua. Sunt cataratori neintrecuti, excaladand dulapurile, biblioteca, pomii din curte si chiar draperii. Relatiile cu familia si casa Bobtail-ul este o pisica prietenoasa si toleranta intelegandu-se bine cu alte animalute de casa si chiar si cu cainii. Este foarte afectuos si indulgent cu copiii, tolerandu-le poznele si rautatile. Se adapteaza destul de repede oricaror medii ambiante si oricaror circumstante, motiv pentru care sunt companioni de calatorie foarte buni. In preajma strainilor au tendinta de a fi in prima instanta rezervati, dupa care, dupa tatonari repetate, ii accepta ca si cum i-ar cunoaste de-o viata. Nu uitati ca bobtail-ul japonez are nevoie absoluta de companie (umana, felina sau de alta natura), altfel un bobtail plictisit devine o pisica cu un comportament distructiv. Aspecte particulare Aspectul cozii bobtail-ului japonez este determinat de o gena recesiva; din acest motiv, incrucisarile intre bobtail-i au ca rezultat aparitia numai a progeniturilor cu coada scurta. Coada acestuia complet diferita de cea a Manx-ului, care este determinata de o gena dominanta si potential periculoasa. Din fericire, gena recesiva a bobtail-ului japonez nu pare a fi asociata cu vreun defect genetic nociv. De asemenea, destul de rar intalnita si in special la exemplarele predominant albe, heterocromia oculara (coloratia irisului diferita). Astfel, unul dintre ochi este albastru, in timp ce celalalt este de alta culoare. Datorita pufului profund redus, chiar si la exemplarele cu parul lung, blana bobtail-ului japonez necesita o minima ingrijire. Astfel, o pieptanare meticuloasa o data sau de doua ori pe saptamana este in general suficienta. O ingrijire suplimentara este bine venita in timpul perioadelor de naparlire, sezoniere. Boli si afectiuni curente Bobtail-ul japonez este predispus gingivitei, motiv pentru care ar trebui sa beneficieze de controale stomatologice o data pe an si de ingrijiri speciale (detartraj, periaj dentar profesionist) atunci cand este necesar. Hranirea acestuia cu hrana granulata de buna calitate il va ajuta sa-si mentina dintii curati, dar ingrijirea dentara suplimentara este adesea necesara pentru a-i intretine dantura in perfecta stare de sanatate. Masculii, ca in cazul oricarei alte rase de pisici, nu sunt feriti de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avuta o atentie sporita asupra alimentatiei si a aparitiei eventualelor dificultati de urinare. Ideal este ca dupa varsta de 6-8 ani, chiar daca aveti un exemplar sanatos, sa-i faceti un control de rutina si cateva investigatii (ecografie, radiografie, analize de sange si urina) pentru a depista din timp eventualele sensibilitati si pentru a incerca remedierea acestora printr-o alimentatie corespunzatoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat. Speranta medie de viata a bobtail-ului japonez este de 9-15 ani.
25.04.200810.9KB
=) doberman=)
25.04.200836.1KB

 
imi plac foarte mult delfinii!! delfiniimi plac foarte mult delfinii!!
10.05.200820.9KB
era mai mica broscuta meaera mai mica
26.04.200830.5KB
perusul, pe numele lui stiintific undulatus” este originar din australia, insa in scurt timp a ajunsPerusul, pe numele lui stiintific “Melopsittacus undulatus” este originar din Australia, insa in scurt timp a ajuns una dintre raspandite pasari ca animale de casa (pet), datorita faptului ca sunt usor de intretinut. Datorita relativei simplitati a intretinerii si a costurilor implicate destul de mici, de multe ori se prefera achizitionarea a doua sau mai multor exemplare.In general sunt crescuti pentru coloritul, cantecul si voiciunea lor. Unii se pot dresa sau chiar sa fie invatati sa vorbeasca. Nu putine sunt cazurile in care se ataseaza foarte tare de anumite persoane de familie, in special de cei care au grija de ei. Se supara foarte tare cand nu-si vad stapanii timp indelungat, iar bucuria e pe masura la revedere. Sentimentele sunt reciproce: perusii au un mod al lor secret care ne fac sa ne indragostim de ei inca din primele clipe in care i-am vazut. Perusii sunt printre cei mai indragite dintre animale de companie. De obicei, de crescutul lor se ocupa copii, dar aceasta pasiune ii va captiva si pe parinti (exact asa s-a intamplat si in cazul meu). Nu sunt pretentiosi la mancare sau la intretinere. Daca pentru un caine, 1 an este cat 7 ani ai unui om, in cazul perusilor proportia este putin mai mare. 1 an “perusesc” este echivalentul a 9-10 ani ai oamenilor. In primul an, proportia este chiar mai mare, pentru ca un perus de 8-9 luni este deja matur. Un perus poate trai pana la 10 ani, dar sunt care si depasesc aceasta varsta. Iar cand moare, un perus duce cu el si o parte din stapanul sau. Da, moartea unui unei pasarele atat de mici provoaca o suferinta foarte mare pentru unii. Nu vreau sa par cinic, dar de acest aspect ar trebui tinut cont cand se doreste achizitionarea nu numai a unui perus, ci a unui animal de casa in general. Descriere:Ma gandesc ca stiti ca un perus are pene si aripi, un cioc, doi ochi, doua urechi (care nu se vad!), doua picioare. De aceea nici nu mai pomenesc de ele, doar de particularitatile acestora. Un perus dezvoltat normal are 17-18 centimetri, un colorit viu si este foarte voios. Foarte, foarte voios! Exista si un soi de perusi care au dimensiuni de doua ori mai mici. In general nu exista probleme in coexistenta a mai multor soiuri de perusi in aceeasi cusca. Nici imperecherea n-ar trebui sa fie ingreunata. In mod normal ei sunt de culoare verde, dar prin incrucisari s-au obtinut perusi galbeni, albastri, violeti, sau albi (am avut unul din acesta mai demult). Si cred ca inca se mai “lucreaza” si la alte culori. Sunt exemplare care au diferite combinatii de culoare: galben cu verde, alb cu albastru, gri cu albastru, negru cu galben, negru cu verde, negru cu albastru etc. Iar dispunerea culori poate fi sub diferite modele, de exemplu striatii, pete sau confundate (amestecate). Dupa cum am mentionat undeva anterior, s-ar putea distinge doua “modele” de perusi. Primul si cel mai raspandit ar fi cel asemanator cu exemplarul din stanga, din poza. Penele din jurul capului sunt mai pronuntate, de asemenea penele din jurul ciocului sunt usor mai mari. Al doilea “tip”, pare sa fie mai mult dintr-o “bucata”, avand coloritul capului asemanator cu restul corpului, iar penele sunt mai mici. In general, al doilea gen de perus este mai mic si ceva mai slabut (si din aceasta cauza sunt si putin mai greu de tinut in mana). Cum se distinge barbatusul de femela? Simplu. Dar femela de barbatus? La fel de simplu. Cand au cateva luni, in jurul narilor li se formeaza o culoare caracteristica fiecaruia. Astfel in jurul narilor unui mascul va fi o culoare albastruie, iar “nasucul” la o femela e maro. Aceste culori se disting cel mai bine cand ajung la maturitate. O intrebare care am primit-o de cateva ori pe email si m-a pus putin in dificultate se refera la … diferenta dintre un perus adult si unul puiut. Mi-a fost greu sa raspund pentru ca diferentele dintre un adult si un pui sunt destul de evidente, dar sunt greu de descris. Un pui este mai mic (evident), este mai dragalas (iarasi evident) si cel mai mare indiciu este ca un pui este mai pufos; are penele mai mici si ii confera un aspect pufos si rotunjit. Cand veti vedea un perus “bebe” si un perus adult alaturi, va veti da seama imediat care cine este. Ce am observat mai ales la perusii mei este faptul ca barbatusul este mai linistit, mai bland si grijului si canta foarte mult. Femelele au un spirit protectiv mai pronuntat, de aceea sunt ceva mai “batause” si dezordonate (in sensul ca strica tot ce apuca). Desigur aceste trasaturi sunt diferite de la exemplar la exemplar. In general perusii sunt foarte activi, nu stau deloc locului. De aceea, inainte a achizitiona unul, sa va ganditi sa va luati adio la linistea din casa. Pe mine nu ma deranjeaza acest lucru, chiar ma distreaza, mai ales cand ma iau la intrecere cu ei si se enerveaza pe mine. Si atunci au loc mici certuri. (….va urma)
25.04.200817.9KB
si 5 :rotfl: poze funnysi 5 :rotfl:
24.04.200822.9KB

 
ce pisica culta poze funny cu pisicutece pisica culta
24.04.200823.5KB
tara de de vanatoare si animal de la nivelul este de 33-38 cm (13-15 inchi). sunt caini greoi pentruTARA DE ORIGINE:Basset hound Anglia. APTITUDINI Caine de vanatoare si animal de companie. DIMENSIUNI Inaltimea la nivelul greabanului este de 33-38 cm (13-15 inchi). Sunt caini greoi pentru inaltimea lor. BLANA Acesti caini au o blana deasa, scurta si moale. Cea mai frecvent intalnita combinatie este maro, negru si alb. Alte culori includ rosu si alb, dar aproape orice combinatie de culori pentru aceasta grupa de caini este permisa. INGRIJIREA NECESARA Sunt putine lucruri de facut pentru ingrijirea unui Basset. Inlaturati-i parul des prins cu ajutorul unei perii din cauciuc. Curatati-i urechile cam o data pe saptamana, atat pe interior, cat si pe exterior. Mentineti-i ghearele scurte, iar atunci cand este necesar, spalati-i faldurile pielii. Nu ii oferiti prea multe gustari pentru ca au tendinta de a deveni supraponderali. Pentru cainii ai caror ochi curg este recomandabil sa le administrati picaturi. Cresc foarte rapid cand sunt mici si trebuie sa le asigurati o alimentatie de calitate in aceasta perioada. CARACTER Basset Hound-ul are constiinta propriei valori, dar este iubitor, sociabil, calm, jucaus si rabdator. Se bucura de companie, are simtul umorului si o adevarata personalitate care poate fi influentata pozitiv de stapanul sau. Au un bun simt al mirosului. DRESAJ Acesti caini au o fire independenta, asa caini nu raspund imediat comenzilor dumneavoastra. O abordare consecventa, cu multa rabdare, poate da insa rezultate uimitoare. Niciodata sa nu aduceti la extenuare un Basset tanar prin plimbari pre a lungi. Cainii tineri au nevoie de toata energia pentru a-si forma un corp puternic. COMPORTAMENT SOCIAL Acesti caini sunt extraordinari companioni de joaca pentru copii si, din fericire, se inteleg bine cu alti caini si cu alte animale. Sunt prietenosi cu strainii, dar daca simt pericolul, cu siguranta le veti auzi latratul puternic. Nu le place sa fie lasati singuri. Daca stiti cat veti fi nevoiti sa il lasati destul de mult timp singur, este mai bine sa aveti doua exemplare din aceasta rasa. EXERCITII Acest caine nu are nevoie de foarte multe exercitii si va fi foarte multumit cu trei plimbari scurte in jurul blocului atat timp cat se poate juca si in gradina. Asigurati-va ca gradina este bine ingrijita pentru ca acesti caini adora sa exploreze. Caracteristici: Caine linistit, inteligent, prietenos, devotat stapanului si familiei. Este un caine scund cu osatura puternica, cu cap mare, proportional cu corpul. Picioarele sunt scurte dar foarte puternice, cu musculatura bine dezvoltata, labe mari ovale cu degete puternice bine stranse. Utilitate: Caine eficient la vanatoarea capriorului, dar in aclasi timp poate fi si un caine de apartament deosebit de prietenos cu familia.
26.04.20083.4KB
chrysemys scripta elegans este o specie de broaste testoase de talie mijlocie, putand atinge, la oChrysemys scripta elegans este o specie de broaste testoase de talie mijlocie, putand atinge, la maturitate, o lungime de 20-25 cm si o greutate de 1,5-2 kg. Avand in vedere ca la nastere masoara doar 3-4 cm, este adesea catalogata ca fiind o specie pitica. De asemena, in faza de tinerete, aceasta testoasa pastreaza dimensiuni destul de reduse. Brosca testoasa cu tample rosii este riginara din America de Nord, dar in prezent, este din ce in ce mai raspandita in intreaga lume. Inainte de a atinge maturitatea deplina, coloratia exteriorului este foarte intensa, cu parte dorsala verde, brazdata de linii galbene, verzi si negre, care se extind si la nivelul gatului, capului si membrelor. De fiecare parte a corpului, in zona posterioara a ochiului se gaseste o pata de culoare rosie, de unde de altfel ii vine si denumirea de testoasa cu tample rosii. Uneori se poate observa pe suprafata capului o dunga sibtire, de culoare rosie, mai mult sau mai putin intensa. Pe masura ce se apropie de maturitate, testoasa se inchide la culoare, ajungand, treptat, pana la o nuanta de verde brun, cu reflexe violete, ceva mai pronuntate la masculi. Liniile galbene incep sa se estompeze, devenind mai putin evidente, iar zonele postoculare isi pierd din intensitatea nuantei de rosu. O data cu inaintarea in varsta mai poate fi observata si o crestere apreciabila a ghearelor. Acestor testoase le place sa isi petreaca timpul la soare, pe varful unor pietre, pe vegetatia lemnoasa rasturnata, bancuri de nisip sau alte zone mai ridicate. In ceea ce priveste nutritia, trebuie mentionat ca broasca testoasa cu tample rosii matura este o broasca omnivora. In primele stadii de viata, aceasta se hraneste cu fauna acvatica sau terestra (este carnivora), ca la maturitate sa devina omnivora, hranindu-se atat cu componente animale cat si vegetale
26.04.200823KB
inca unainca una
01.05.200810.1KB

 
:d border collie-ul:D
26.04.200855.1KB
inca unainca una
01.05.200814.3KB
inca o poza border collie-ulinca o poza
26.04.20085.3KB
pestele clovn percula), originar din zona indian si a marii bariere de corali, este regasit dinPestele clovn (Amphiprion percula), originar din zona Pacificului Indian si a Marii Bariere de Corali, este regasit din Nordul Queensland-ului pana in Malaezia, teritoriu care cuprinde Noua Guinee, New Britain, New Irland, Solomon Island si Vanuatu. In habitatul sau natural, traieste in apele marine la adancimi de 1-12 metri. In concluzie, pestele clovn este un peste de apa sarata, care, datorita coloritului sau caracteristic, se enumera printre preferintele acvaristilor. Ca toti pesti-anemone, pestele clovn isi creaza legaturi simbiotice cu anemonele marine din genurile Heteractis magnifica, Stichodactyla gigantea si Stichodactyla mertensii. El isi foloseste gazda, atat ca adapost ,cat si pentru a se proteja de pradatori si, in schimb, pestele clovn indeparteaza intrusii si isi toaleteaza gazda, inlaturand parazitii. Inainte ca pestii clovni sa devina rezidenti ai anemonelor, ei executa un dans elaborat in jurul acestora, atingandu-le usor tentaculele cu diferite parti ale corpului lor pana cand se familiarizeaza cu gazda. Prezenta unui strat de mucus situat pe suprafata pielii pestilor clovni, ii face pe acestia imuni la urzicaturile letale ale anemonei. In situatia in care pestele clovn nu mai este protejat de acest strat de mucus, el poate deveni oricand o prada pentru anemone. Datorita relatiilor lor stranse, distributia anemonele dicteaza si arealul de viata al pestilor clovni. Ambii simbionti traiesc in apele de coasta de mica adancime din zonele tropicale, in care adancimea rareori depaseste 12 metri, iar temperatura apei este intre 25-28 grade C. Relatiile de tip simbiotic intre pestii clovni si anemone, in general, se creaza in regiunile cu recifi de corali sau stanci, unde anemonele se pot ancora, iar pestii clovni pot inota de jur imprejurul tentaculelor protectoare ale gazdei. Taxomia Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Actinopterygii Ordinul: Perciformes Familia: Pomacentridae Genul: Amphiprion Specia: Amphiprion percula Descrierea Pestele clovn prezinta un colorit caracteristic, pe corpul acestuia distingandu-se trei benzi verticale de culoare alba, marginite de linii negre pe un fondul portocaliu intens al restului corpului. Prima banda se gaseste inapoia ochilor, cea de-a doua imparte pestele in doua, iar cea de-a treia este situata aproape de inotatoarea codala (caudala). Marginile libere ale inotatoarelor sunt, de asemenea, conturate cu negru. In realitate exista o diveristate de subspecii de peste clovn, cea descrisa anterior fiind doar cea mai frecvent intalnita. Pestele clovn se gaseste in diferite nuante de culoare si modele, specifice fiind cele trei benzi de culoare alba. Nu exista diferente evidente de colorit intre mascul si femela, dar femela este mai mare in comparatie cu masculul. Pestele clovn poate atinge la maturitate o lungime de pana la 7-11 cm. Acvariu si conditiile de viata Pestii clovni nu sunt indicati sa fie crescuti de catre acvaristii incepatori, fiind mult mai dificil de aclimatizat si necesitand un proprietar experimentat care sa detina informatiile necesare intretinerii si cresterii acestora. In momentul in care va hotarati sa cresteti pesti clovn, este bine sa stiti ca ideal ar fi sa achizitionati cateva exemplare, in special tinere, intrucat sunt mult mai usor de aclimatizat. In acvariul in care este introdus pestele clovn nu este obligatoriu sa existe si anemone marine, pestele putandu-se adapta si supravietui si fara gazda sa. Acvariul trebuie sa fie prevazut cu spatiu suficient pentru inot si cu locuri in care pestele clovn sa se poata ascunde. Pestele clovn are tendinta de a inota la fundul acvariului, cu miscari dezordonate, dintr-o parte in cealalta a bazinului. Capacitatea acvariului: 75 litri Gravitatea specifica a apei: 1.020-1.025 pH-ul apei: 8.1-8.4 Temperatura apei: 25-28 Celsius Hranirea Pestele clovn este omnivor, astfel ca mananca atat carne, cat si vegetale. In mediul sau natural, pestele clovn isi obtine hrana aproape in totalitate cooperand cu gazda sa, anemona. Pestele clovn paraseste spatiul securizat oferit de tenaculele anemonei, indreptandu-se spre reciful invecinat. Coloritul lui stralucitor atrage pestii de talie mai mare care, ispititi de dorinta de a se hrani, il urmaresc pana la anemona, unde sunt urzicati de una dintre tentaculele acesteia. Ulterior, anemona consuma pestele. Pestele clovn consuma resturile care raman dupa ce se hraneste anemona, crustacei, viermi si algele care alcatuiesc planctonul (fitoplanctonul). Cand sunt crescuti in captivitate, in acvarii, pestii clovni pot fi hraniti cu fulgi, granule special formulate pentru acest tip de pesti si, uneori, cu carne cruda. Hrana va fi administrata in cantitati mici si in 2-3 tainuri. Reproducerea Pestele clovn se imperecheaza pe tot parcursul anului. Femela da nastere la o singura fatare la circa 100-1000 de descendenti. Perechile formate pentru reproductie sunt monogame. Dupa ce femela depune ouale, masculul vine sa le fertilizeze. Dupa o incubatie de 6-7 zile, ouale de peste clovn sunt apte pentru a ecloziona. Chiar inainte de eclozionare, embrionul este vizibil prin transparenta membranei oului. Dupa eclozionare, larva are o lungime de 3-4 mm si este aproape transparenta, exceptie facand ochii, sacul vitelin si prezenta catorva pigmenti. Indivizii nou eclozionati cad initial pe fundul marii, dar la scurt timp dupa aceasta sunt apti sa inoate spre straturile superficiale ale apei printr-un proces numit fototaxis. Din acest moment, larva isi petrece in jur de o saptamana plutind de-a lungul planctonului si este transportata pasiv de catre curentii oceanici. Stadiul larvar se termina atunci cand tinerii pesti clovn se instaleaza pe fundul marii, la aproximativ 8-12 zile de la eclozionare. Metamorfozarea completa de la stadiul de larva la cel de tineret se produce, in general, in decursul unei zile. Tineretul este caracterizat printr-o dezvoltare rapida a coloritului. Trecerea de la stadiul de tineret la cel de adult este dependenta de ierarhia sociala in grupul familial. Astfel, fiecare anemona este populata de cate o pereche de pesti clovn si 2-3 pestisori mai mici. Fenomenele de agresiune dintre femela dominanta si partenerul ei sunt minime. Fiecare mascul incearca sa intimideze si sa izgoneasca urmatorul mascul mai mic ca si dimensiune, pana cand cel mai prapadit dintre ei este inlaturat din grup. In consecinta, energia care ar fi putut fi utilizata pentru dezvoltare este utilizata pentru a opune rezistenta atacurilor competitive. Perechea adulta este cea care are rolul principal in oprirea in dezvoltare a tineretului. Ca si in cazul altor pesti-anemone, pestele clovn adult se metamorfozeaza din mascul in femela (hermafroditism). Toti pestii-anemone se nasc ca masculi, iar cel mai mare membru al grupului isi schimba sexul devenind femela dominanta, fenomenul fiind ireversibil. Ulterior, urmatorul mascul, cel mai mare, devine masculul dominant. In concluzie, atunci cand femela dominanta a grupului moare, masculul dominant isi schimba sexul devenind femela, iar ceilalti masculi subordonati masculului dominant urca pe scara ierarhica. Specii compatibile: speciile de pesti care sunt compatibile cu conditiile de viata ale pestelui clovn, in special pestii-anemona. Pestii clovn pot fi usor agresivi cu alti pesti. Speranta medie de viata a pestelui clovn este de 6-10 ani, unele exemplare putand fi mai longevive, traind pana la 18 ani.
25.04.200810.3KB

 
mai puneti si voi poze bombaymai puneti si voi poze
25.04.20087.5KB
si...... labradorulsi......
24.04.200858.8KB
aceasta grupa cuprinde toate tipurile de teckeli: cele trei marimi - standard, pitic si iepurar, cuAceasta grupa cuprinde toate tipurile de teckeli: cele trei marimi - standard, pitic si iepurar, cu cele trei varietati de par - scurt, lung si aspru. Au un singur standard, cu toate ca fiecare constituie o rasa bine definita. Germanii le spun Dachshund - Caine bursucar. La noi li se mai spune si soricari datorita pasiunii pe care o au pentru prinderea soarecilor si sobolanilor. De talie mica, scunzi, cu corpul lung si compact, cu picioarele scurte, musculoase, cu simt olfactiv exceptional, rezistenti, activi, neinfricati si perseverenti, teckelii sunt excelenti caini de vanatoare la vizuina. In ciuda picioarelor lor scurte si a alurii incete, sunt foarte buni caini si pentru cautarea, urmarirea, gonirea si hartuirea vanatului la suprafata pamantului- iepuri, vulpi, caprioare, ca si pentru urmarirea vanatului mare- cerbi, mistreti, ursi. Asa cum se stie, vanatul urmarit isi regleaza viteza fugii dupa calitatea cainelui care il urmareste. Stiind cui are a face fata, vanatul urmarit de teckel fuce incet, cu opriri din loc in loc pentru a asculta, ceea ce ofera vanatorului posibilitatea unei tinte usoare. Perseverenti si curajosi, teckelii sunt capabili sa atace vanatul de talie mare si, adesea, sa-l retina pana la sosirea vanatorilor. Temperamentul vioi, inteligenta remarcabila, dragalasenia, marea sa adaptabilitate, atasamentul si fidelitatea deosebita pentru stapan si familia acestuia, fac din teckel un excelent caine insotitor, iubit si apreciat pretutindeni in lume, paznic de nadejde al casei si al vehiculului.
26.04.200810.8KB
loc de origine: siberia data de origine: secolul xvii statele unite oficiala: 1996 mediu activa,Siberiana Tip: intermediar Loc de origine: Siberia Data de origine: secolul XVII Nationalitate: Statele Unite Recunoastere oficiala: 1996 Temperament: independenta, mediu activa, reactivitate, simt teritorial Scurt istoric Originara din Siberia, aceasta rasa s-a adaptat conditiilor climei reci, evoluand intr-I pisica de talie mare, cu un aspect aproape salbatic, cu blana deasa si impermeabila, labe protejate de smocuri de par, coada lunga si bogata, piele deosebit de groasa. Singura marturie legata de existenta acestei rase dateaza din 1925: in encyclopedia de stiinte naturale Brehm Tierleben se pomeneste despre o pisica rosie provenita din Siberia, pe nume Tobolsker, cu talie robusta si cu parul lung si des, provenind din Caucaz. In 1989, Hans si Betti Shultz, catofili din Germania de Est redescopera rasa la un targ de animale din Moscova si iau cu ei cateva exemplaredin Sankt Petersburg; ulterior, rasa ajunge si in Statele Unite. In 1996, FiFe recunoaste rasa siberiana. Standardul Este o pisica maiestuoasa, puternica, musculoasa, de talie mare. Capul este scurt, triunghiular, proportional cu corpul. Nasul este lung, bombat si fara stop. Lungimea nasului trebuie sa fie egala cu dublul distantei dintre ochi. Obrajii sunt masivi si cu favorite lungi, barbia bine conturata, darn u proeminenta. Urechile sunt de marime medie, groase, largi la baza, cu smocuri abundente de par, purtate usro curbate spre inainte, catre frunte. Ochii sunt mari, usor ovali, bine deschisi, de culoarea ambrei si in toate tonalitatile de verde. Corpul este destul de lung, nu prea inalt, cu gambe robuste, labe rotunde, late si puternice, cu smocuri de par intre degete. Gatul este scurt si musculos, coada lunga, groasa la baza, acoperita de par lung si des. Parul este foarte lung pe piept, gat, gambe, coada sis curt pe umeri; pe spinare este des si lucios, iar pe solduri se subtiaza. Puful este aproape inexistent vara, insa cu consistenta foarte fina iarna. Caracterul Este un animal legat inca de salbaticie, fiind mai putin adaptat la viata de pisica de casa. Este destul de activa, cu reactii rapide, aproape tacuta si nu solicita prea multa atentie. In familie este afectuoasa si sociabila, niciodata insistenta si foarte independenta. Este foarte neincrezatoare fata de persoanele straine si nu-i plac zgomotele puternice. Are un puternic simt al teritoriului, fiind foarte hotarata si neincrezatoare. Se pare ca in trecut localnicii o foloseau drept “pisica de paza”. Este un vanator foarte bun, suporta usor frigul si ii plac spatiile largi si in aer liber.
26.04.200812.2KB
Inainte