Zimbrul este cel mai greu animal de uscat european. Un individ tipic are o lungime de 2,9 metri şi o înălţime de 1,9 metri, cântărind de la 300 la 920 kg. Este mai înalt, dar mai puţin masiv decât ruda sa apropiată bizonul american. De asemenea are păr mai scurt decât acesta.
Zimbrii trăiesc în păduri, având foarte puţini duşmani naturali; există doar câteva relatări din secolul al XIX-lea încoace despre atacuri din partea lupilor şi urşilor.
Zimbrii trăiesc 28 de ani în captivitate, dar în sălbăticie trăiesc mai puţin. Pot avea pui la vârste între 4 şi 20 de ani la femele şi între 6 şi 12 ani la masculi. Teritoriul bizonilor poate ocupa şi 200 kmČ, iar unele turme preferă pajiştile şi poienile din pădure.
Zone de habitat
În Europa de Vest, zimbrii au dispărut încă din secolul al XI-lea, mai puţin în Ardennes unde au rezistat până în secolul al XIV-lea.
Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania în 1790. În estul Europei, zimbrii erau proprietatea regilor poloni, lituanieni şi ţarilor ruşi. Regele Sigismund I al Poloniei a instituit pedeapsa cu moartea pentru braconarea zimbrilor în anii 1500. Ultimul zimbru în sălbăticie a fost ucis în Polonia în 1919, iar din lume în 1927, în Caucaz.
În 1927 mai puţin de 50 de zimbri mai rămaseseră în lume, toţi în grădini zoologice, ultimii zimbrii în sălbăticie fiind ucişi de braconieri după Primul Război Mondial
Zimbrii au fost reintroduşi cu succes în sălbăticie începând cu 1951. Se găsesc în zone protejate din păduri din Polonia şi Belarus, turme existând şi în Lituania, Ucraina, Rusia şi Kîrgîzstan, iar grădini zoologice din 30 de ţări au exemplare din acest animal.
În România pot fi admiraţi în rezervaţia Dragoş-Vodă de la Vânători Neamţ, la Neaga - Bucşani, Dâmboviţa (cea mai mare rezervaţie din ţară ca număr de exemplare), la Haţeg - Silvuţ, la Grădina Zoologică din Târgovişte şi, un singur exemplar, la Grădina Zoologică din Bucureşti.
În 2000, specia număra 3600 de exemplare cu un grad mare de cosangvinitate, toate fiind descendente din doar 12 indivizi. Din acest motiv zimbrii actuali au o diversitate genetică limitată, fiind foarte vulnerabili la boli
27.04.2008
51.7KB
acuma un cutu
26.04.2008
28.3KB
British shorthair, o pisica de plus cu un caracter afectuos si echilibrat, a supravietuit persecutiei religioase si celor doua razboaie mondiale. Nu numai ca aceste pisici robuste au supravietuit, dar ele si-au si castigat constant admiratori in intreaga lume. Pisicile British shorthair sunt companioanele perfecte cu care va puteti petrece dupa-amieze linistite savurand un ceai in intimitatea caminului dumneavoastra. Acesta pisica inteligenta si rafinata nu va va deranja sau plictisi cu conversatii insistente, dar va trebui sa o scuzati daca isi vor lasa un fir de par sau doua pe canapea.
Cuvintele care descriu cel mai bine British shorthair-ul sunt calm, aristocratic, inteligent, tacut si independent.
Istoricul si ogirinea
British shorthair dainueste, intr-o forma sau alta, de multi ani. Pisica British shorthair a luat nastere in Marea Britanie in acelasi mod cum s-a intamplat cu American shorthair in America. Desi fenicienii au introdus pentru prima data pisicile domestice in Anglia, romanii sunt responsabili pentru raspandirea si impamantenirea acestora in perioada in care acestia au invadat insulele britanice acum 2000 de ani in urma. Atunci cand romanii au cucerit si au transformat in colonii alte tinuturi, ei si-au adus si pisica pentru a controla populatiile de rozatoare si pentru a le servi drept companion. In cele din urma, romanii au fost evacuati din insule, dar pisicile pe care le adusesera cu ei au ramas.
Cu toate acestea, timpuri tulburi le erau rezervate pisicilor British shorthair. Aceste pisici au trait intr-o perioada de-a dreptul urata incepand de la jumatatea secolului al XIII-lea cand diferite grupari religioase ucideau pisicile datorita asa-zisei lor legaturi cu diavolul. Adunarile de purificare era tinute in locurile unde pisicile erau stanse laolalta si ucise, iar ceremoniile rituale aveau menirea de a alunga raul prin uciderea acestor pisici.
Chiar si dupa ce persecutiile au incetat, oamenii tineau pisicile, in principal, pentru calitatile lor de prinzatori de soareci si mai putin ca si animale de companie. Pisicile isi duceau traiul pe aleile, in gradinile, grajdurile, hambarele, gospodariile si in hanuri castigandu-si simpatia ca prinzatori de soareci neintrecuti.
Totul s-a schimbat in anii 1800. Harrison Weir, un artist faimos care este considerat parintele Cat Fancy, a fost primul care a vazut in British shorthair mai mult decat un prinzator de soareci de casa. Vestita expozitie felina a lui Weir de la Crystal Palace din Londra in 1871 a marcat inceputurile epocii moderne a Cat Fancy, aducand dupa sine si o crestere a popularitatii acestei rase. La sfarsitul secolului al XIX-lea, detinerea pisicilor din rasa pura a devenit un principiu de baza, astfel ca pisica British shorthair ajunsesera sa fie respectata si apreciata. Pisicile British shorthair albastre, denumite British blue, erau in mod special apreciate asa cum se intampla si in zilele noastre.
Cat ai zice peste, popularitatea rasei s-a diminuat in momentul in care crescatorii de pisici au devenit interesati de pisicile exotice cu parul lung ca persanele si angorele turcesti. Mai mult, cele doua razboaie mondiale au diminuat atat numarul cat si entuziasmul crescatorilor britanici. La sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, British shorthair-ul ajunsese o rasa in pericol de disparitie. Numai prin incrucisarea putinelor pisici de British shorthair ramase cu pisici din alte rase ca persanele, albastrele de Rusia, burmezele si Chartreux, rasa a putut fi salvata.
Desi pisicile British shorthair au fost importate in America de Nord inca de la inceputul anilor 1900, crescatorii americani nu au devenit interesati de rasa pana in anii 1960. In 1967, American Cat Association a fost prima organizatie care i-a acordat statutul de membra sub denumirea de British blue. Cat Fanciers Association i-a recunoscut statutul de membra in 1980 sub denumirea de British shorthair, asa cum este recunoscuta de toate asociatiile nord americane de astazi. In 2001, British shorthair-ul s-a situat pe locul al 18-lea din totalul celor 40 de rase recunoscute de CFA.
Astazi, pisica de rasa British shorthair este recunoscut de urmatoarele asociatii si organizatii internationale: American Association of Cat Enthusiasts (AACE), American Cat Association (ACA), American Cat Fancier's Association (ACFA), Canadian Cat Association (CCA), Cat Fanciers' Association (CFA), Cat Fanciers' Federation (CFF), National Cat Fanciers' Association (NCFA), The International Cat Association (TICA), United Feline Organization (UFO), FiFe (Federation Internationale Feline) si AFR (Asociatia Felina Romana) si Felis Romania.
Aspectul exterior si dimensiunile
Pisica British shorthair de astazi este considerata o pisica de talie mare, compacta si puternica cu un torace lat si membre scurte si puternice. Labele sunt puternice si rotunde. Capul masiv este rotund si se ataseaza de un gat scurt si gros. Fata prezinta liniile osoase rotunjite, iar botul si barbia sunt bine dezvoltate. Urechile de dimensiuni moderate sunt bine distantate, incadrandu-se in conturul capului. Ochii sunt mari, rotunzi si de culoare aurie, albastra sau verde, iar nasul lat este usor inclinat din profil. Obrajii plini si voluminosi dau impresia ca pisica zambeste permanent. Coada este lunga, groasa, dar varful acesteia nu trebuie sa fie ascutit, ci rotunjit. Dupa cum va puteti imagina, impresia de ansamblu este cea a unui ghem. Aceste pisici se maturizeaza foarte lent, atingand maturitatea corporala in jurul varstei de 5 ani.
Desi albastru este inca cea mai frecvent intalnita culoare, British shorthair-ul se gaseste intr-o multitudine de culori si modele care se potrivesc oricarui decor. Toate culorile si desenele sunt acceptate exceptie facand cele care sugereaza hibridizarea, ducand la culorile ciocolatiu, lavanda, modelul siamezelor sau ale acestora cu alb. In Anglia, de exemplu, sunt acceptate si acestea.
Blana British shorthair-ului lucioasa, neteda, de textura plusului nu trebuie sa fie moale. Puful profund si des face ca blana sa para departata de corp. Desimea blanii se modifica in functie de sezon, fiind cea mai deasa in timpul lunilor de iarna.
Pisica British shorthair adulta poate atinge o greutate corporala in jur de 4-6 kg la femela si de 6-8 kg la mascul.
Personalitatea
Pisicile British shorthair sunt tacute, increzatoare, cu un usor temperament britanic, in special atunci cand faceti prima data cunostiinta cu ea. Crescatorii britanici descriu British shorthair-ii ca pisici mai putin active si mai putin expansive. Cu toate acestea, odata ce se familiarizeaza cu dumneavoastra sunt afectuoase fara sa fie insistente si jucause fara sa fie exagerate. Din punct de vedere vocal, sunt tacute, dar compenseaza aceasta tacere cu un tors puternic si prelung.
Acestei pisici ii face placere sa urmareasca companionii umani favoriti dintr-o camera in alta pentru a fi la curent cu toate activitatile din casa. Se vor bucura intotdeauna daca sunt provocate la joaca de catre prietenii lor umani, dar vor savura si momentele linistite, de asemenea. Fata de unele rase care tanjesc dupa o atentie constanta, British shorthair-ului ii place sa fie singur pentru anumite perioade. Din acest motiv, ele sunt o pisica potrivita pentru persoanele care-si petrec o buna parte din zi departe din casa.
Ceea ce trebuie sa stiti este ca pisicile British shorthair nu vor fi niciodata pisici de salon. Ele prefera mai degraba sa se alature dumneavoastra pe canapea, sa se covrigeasca pe picioarele dumneavoastra decat sa se cuibareasca in poala dumneavoastra.
Relatiile cu familia si casa
British shorthair-ul este o pisica prietenoasa si toleranta, acceptand cu usurinta poznele copiilor si dovedindu-se o companioana ideala pentru acestia. Cu toate acestea, ea isi va crea o legatura mult mai puternica cu copiii de varste mai mari sau cu adultii care sunt dispusi sa-i respecte tabieturile si clipele de singuratate. Se intelege bine si cu alte animalute de casa, chiar si cu cainii mai ales daca creste alaturi de acestia. Atunci cand vine vorba de joaca, pisica British shorthair va face pace si cu cel mai temut dusman.
Fata de alte pisici de rasa, British shorthair-ul nu este o pisica sperioasa. Nu o deranjeaza prezenta musafirilor atata timp cat acestia se multumesc sa o admire de la distanta. Se adapteaza usor oricarui habitat indiferent de suprafata acestuia, dar prefera viata in casa.
Aspecte particulare
Ingrijirea British shorthair-ului este facila. Datorita pufului sau des, o pieptanare meticuloasa o data pe saptamana, timp de 5-10 minute cu un pieptan din metal inoxidabil este recomandata. Cu toate acestea, crescatorii va vor recomanda ca macar pe timpul perioadelor de naparlire, primavara si toamna, sa va periati pisica in fiecare zi pentru a o mentine frumoasa si pentru a preveni formarea paturelelor de par oriunde se va aseza. Imbaierea British shorthair-ului se va efectua numai cand este absolut necesar sau daca urmeaza sa fie prezentata in expozitii.
Boli si afectiuni curente
British shorthair-ul de astazi, ca si stramosii lui, este o pisica robusta si rezistenta. Una dintre problemele majore este sindromul de slabiciune progresiva al pisoilor determinat de o incompatibilitate a grupelor sangvine. In populatia de pisici domestice imperecheate la intamplare, acest sindromul nu este intalnit foarte des, intrucat grupa sangvina B este foarte rara (mai putin de 10% din pisicile domestice au grupa sangvina B). Totusi, anumite rase pure ca British shorthair au un procentaj mai mare de exemplare cu grupa B. Conform unui studiu, aproximativ 50% din pisicile British shorthair din America au grupa sangvina B. Pisicile cu grupa sangvina B imperecheate cu masculi cu grupa sangvina A dau nastere pisoilor atat cu grupa sangvina A, cat si celor cu grupa sangvina B. Pisoii cu grupa sangvina A sunt nascuti aparent sanatosi, dar ulterior slabesc rapid si mor in decursul a 24-72 ore de la nastere. Crescatorii isi selectioneaza pisicile pentru a preveni imperecherea exemplarelor de grupe sangvine diferite.
De asemenea, British shorthair-ul este predispus obezitatii si gingivitei. Din acest motiv ar trebui sa beneficieze de controale stomatologice o data pe an si de ingrijiri speciale (detartraj, periaj dentar profesionist) atunci cand este necesar. Hranirea acesteia cu hrana granulata de buna calitate o va ajuta sa-si mentina dintii curati, dar ingrijirea dentara suplimentara este adesea necesara pentru a-i intretine dantura in perfecta stare de sanatate.
Un avantaj, daca se poate spune asa, al cresterii unei pisici din rasa British shorthair este incidenta scazuta, in comparatie cu alte rase de pisici, a bolilor cardiace si hepatice.
Masculii, ca in cazul oricarei alte rase de pisici, nu sunt feriti de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avuta o atentie sporita asupra alimentatiei si a aparitiei eventualelor dificultati de urinare.
Ideal este ca dupa varsta de 6-8 ani, chiar daca aveti un exemplar sanatos, sa-i faceti un control de rutina si cateva investigatii (ecografie, radiografie, analize de sange si urina) pentru a depista din timp eventualele sensibilitati si pentru a incerca remedierea acestora printr-o alimentatie corespunzatoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.
Speranta medie de viata a British shorthair-ului este de 10-14 ani.
25.04.2008
8.9KB
interesanti, nui asa?
25.04.2008
5.8KB
gata cu baia
26.04.2008
10.8KB
2
25.04.2008
55.3KB
cine se ofera?
24.04.2008
22.7KB
Descriere fizica generala:
Korat este o pisica de talie medie, musculoasa si atletica. Corpul acestei pisici este atat suplu, cat si compact, iar modul lin in care si-l poarta o ajuta sa vaneze, trecand adeseori neobservata. Femelele sunt mai gratioase decat adultii. Capul este puternic, la fel ca la pisicile salbatice, si are forma unei inimi. Ochii, mari si stralucitori, variaza in ceea ce priveste culoarea: sunt verzi aurii pe timpul zilei si de un verde smarald noaptea, dar, indiferent de nuanta, sunt intotdeauna alerti. Urechile sunt mari si foarte late la baza. Sunt situate mai sus pe cap, dand impresia ca pisica este tot timpul in alerta. Capacitatea auditiva exceptionala a acestei pisici este o calitate imperios necesara in salbaticie. Membrele trebuie sa fie direct proportionale cu marimea corpului, cu picioarele din spate putin mai lungi decat cele din fata. Coada este de lungime medie, mai groasa la baza , ascutindu-se treptat spre varf. Se aseamana foarte mult cu Albastra de Rusia, mai ales datorita culorii. Koratul mai este numit si Si-Sawat, tot datorita culorii, asemanatoare cu cea a fructului sawat, specific Thailandei.
Greutate:
2.5-5 kg.
Hranire:
70-80 kcal/kg/zi. Nu sunt predispuse la obezitate si au obiceiul de a manca doar cat le este necesar pentru a-si mentine greutatea.
Sanatate:
Korat nu prezinta probleme de sanatate specifice rasei, ducand o viata unga si sanatoasa. Ca si in cazul celorlalte rase de pisic, este recomandat ca dupa varsta de opt ani sa fie dusa anual la un control medical de rutina, pentru verificarea sanatatii dintilor, ficatului si a rinichilor.
Energie:
ridicata
Compatibilitate cu alte pisici:
ridicata
Compatibilitate cu alte animale:
medie
Compatibilitate cu copiii:
ridicata
Caracter si temperament:
Pisicile din rasa Korat au o natura tacuta, linistita si dulce, dar sunt si inteligente si jucause. Sunt animale de companie ideale si pot fi foarte devotate companionilor umani. Se inteleg extrem de bine cu copiii, dar prefera o casa linistita in detrimentul uneia cu multa agitatie.
Ingrijire:
Bana scurta a pisicilor din rasa Korat nu necesita o ingrijire speciala, desi pisicile se vor bucura de o periere cu o perie moale o data pe saptamana. Culoarea blanii este albastra, iar varfurile firelor de par sunt argintii. Cantitatea de argintiu trebuie sa fie suficienta pentru a produce un efect de halo. Parul este, de obicei, mai deschis la culoare la baza, iar nuanta de albastru se inchide gradat, atingand intensitatea maxima chiar spre varfuri, care sunt argintii. Exemplarele adulte nu trebuie sa prezinte marcaje umbrite sau tabby. In zonele in care blana este scurta, nuanta de argintiu este mai intensa. Nu sunt acceptate: firele de par cu varfuri argintii doar la nivelul capului si al membrelor; nuanta de albastru inchis sau culoarea lavandei pentru pielea nasului si buze; culoarea albastru inchis sau cea a lavandei cu tenta rozalie la pernutele labelor.
Istorie:
Korat este una dintre cele mai vechi rase naturale si provine din Thailanda. A fost numita dupa provincia din care este originara, dar in Thailanda este mai cunoscuta sub numele de Si- Sawat, care inseamna "noroc bun", si este foarte pretuita de catre localnici. Se pare ca regele Rama al V-lea este cel care a dat numele actual al rasei, dupa ce a remarcat frumusetea pisicii si s-a interesat de provenienta acesteia. Thailandezii considera pisicile Korat ca fiind aducatoare de noroc, existand o adevarata traditie in ceea ce priveste influenta lor benefica: au blana de culoare argintie, ceea ce este un simbol al bunastarii, iar ochii lor au culoarea orezului, lucru care se pare ca aduce recolte bogate.
In Thailanda, aceste pisici sunt crescute de foarte mult timp, insa prima pereche de Korat (Nara si Darra) a fost importata in Statele Unite de-abia in anul 1959. Rasa a fost acceptata pentru a concura in expozitiile CFA in 1966.
26.04.2008
17.9KB
a doua
26.04.2008
3.3KB
Descriere fizica generala:
Exotic Shorthair este o pisica de statura medie, compacta. Capul este rotund si masiv, avand craniul lat. Urechile sunt mici, cu varfurile rotunjite, fiind situate jos si departate. Obrajii sunt plini. Nasul este lat si scurt, cu o taietura bine definita. Pielea de pe nas trebuie sa fie deplin formata, iat latura de sus nu trebuie sa depaseasca nivelul inferior al ochilor. Barbia este puternica, ca si falcile. Ochii sunt mari si rotunzi, bine departati, si in culori stralucitoare. Corpul este compact, cu pieptul lat, umeri si sezutul masive. Picioarele sunt scurte, groase si puternice. Labele rotunde sunt mari si ferme. Coada este scurta.
Hranire:
aprox. 70 kcal/kg/zi. Pot fi predispuse la obezitate, de aceea necesita atentie sporita in stabilirea dietei.
Sanatate:
Exotic Shorthair este, ca majoritatea raselor hibride, o pisica sanatoasa si robusta, fara probleme specifice de sanatate. Analize ale sangelui inca din tinerete sunt recomandate, pentru diagnosticarea precoce a unor posibile afectiuni ale ficatului sau rinichilor, probleme care sunt, din pacate, comune la pisicile batrane. Majoritatea pisicilor batrane trebuie sa beneficieze de adjustari aduse dietei.
Energie:
medie
Compatibilitate cu alte pisici:
medie
Compatibilitate cu alte animale:
medie
Compatibilitate cu copiii:
ridicata
Caracter si temperament:
De la persane au preluat comportamentul calm specific, insa prezenta printre stramosi si a altor rase precum Albastru de Rusia, ii dau unei pisici Exotic Shorthair o mai multa voiciune. Insa ramane o pisica linistita, ce nu va face tumbe si salturi gigant precum alte rase cu par scurt. Deasemenea, sunt cunoscute ca pisici tacute, ce arareori miauna.
Masculii sunt cunoscuti ca fiind mai afectuosi, femelele parand mereu a avea ceva mai important de facut.
Ingrijire:
O data cu aspectul si firea placuta, exoticele au si problemele specifice persanelor. Acestea includ ochii si nasul sensibile, deci o mai mare importanta ingrijirii acestora de catre stapan. Ochii trebuiesc stersi de cel putin o data pe zi cu o solutie speciala. Blana poate fi pieptanata de doua ori pe saptamana, utilizand o perie cu dinti de metal. Blana exoticelor este scurta, densa, cu o aparenta de plus. Stratul de puf de la baza face ca parul sa stea in permanenta infoiat. Desi considerata scurta, firul de par depaseste lungimea altor rase cu par scurt (British, European etc). Nasul turtit si ochii mari mosteniti de la persane, impreuna cu blana de plush ii dau unui pisoi Exotic Shorthair aparenta unui ursulet de plus.
Istorie:
Exotic Shorthair este o rasa creata de om, prin numeroase incrucisari efectuate de crescatori intre pisici din rasa Persana si alte rase cu par scurt precum Albastru de Rusia, Bristish Shorthair etc. Pe parcursul evolutiei noii rase, au fost alesi puii care corespundeau cel mai bine standardului Persanelor, insa aveau o blana scurta si pufoasa.
Rasa Persana are o mare popularitate, dovada fiind expozitiile feline unde grupa lor este intotdeauna cu cei mai multi participanti. Dar avand in vedere ca stilul de viata din zilele noastre devine din ce in ce mai agitat, exotic shorthair capata din ce in ce mai mult teren. Supranumita "Persana in Pijamale" sau "Persana omului lenes", Exotic Shorthair pastreaza temperamentul calm si afectuos al acestora, insa necesita mult mai putine ingrijiri de toaletare.
26.04.2008
3.3KB
1
25.04.2008
21.1KB
draguta domnisoara de onoare doar ca mireasa nu va accepta sai duca asceasta domnisoara de onoare rochi
24.04.2008
28KB
Pisica siameza isi are originea in Thailanda. Ea are ochi proeminenti si migdalati de culoare albastru inchis. Are urechile mari si ascutite. Blana este scurta si matasoasa de culoare alba cu nuante mai inchise pe fata, urechi, labute si coada. Aeste zone mai inchise pot fi de culoare maro, ciocolatiu, albastru sau mov.
Pisica siameza din ziua de azi are un corp muscular bine intretinut si gatul lung. Pisicile din rasa siameza sunt de marime medie. Ele au nevoie de multa atentie, un loc interesant si spatios in care sa traiasca si sa se joace.
Pisicile siameze sunt inteligente, cu instinct bine dezvoltat si foarte afectuoase, iubind compania oamenilor si a copiilor.De aceea, nu suporta sa fie lasate singure acasa pentru perioade lungi de timp. La place foarte mult sa comunice, vorbind foarte des cu stapanii lor.
24.04.2008
4.1KB
Rottweiler
clasa: Clasa A.Caini ciobanesti, de paza si utilitari
grupa: Grupa 2.Caini de paza
standard: FCI - 147
talie: medie - mare
origine: Germania
culoare: negru cu pete maro deschis sau acaju pe maxim o zecime din corp
greutate: m: 43-59 kg, f: 38-52 kg
inaltime: m: 61-69 cm, f: 56-63 cm
In Evul Mediu, in micul orasel Rottweil din Wurttemberg, Mastifful Italian a fost incrucisat cu diverse rase locale de caini ciobanesti, obtinandu-se asa numitul Rottweiller Metzgerhund. Acesti stramosi ai Rottweillerului de astazi erau folositi pentru a conduce vitele catre abator. Datorita introducerii transportului vitelor pe cale ferata la sfarsitul anilor 1800, aceasta rasa a devenit aproape extincta. Rasa a fost salvata de cativa crescatori pasionati la inceputul secolului XX si s-a raspandit apoi in toata Europa si Statele Unite.
Rottweillerii sunt calmi, usor de dresat, plini de curaj si complet devotati stapanului si familiei. Ei pot fi uneori acuzati de agresivitate, insa trebuie retinut faptul ca ei au fost crescuti si selectionati pentru paza si nu fac altceva decat sa-si apere casa si familia. Daca sunt tinuti in lant atunci intr-adevar ei pot deveni agresivi. Rottweillerii sunt niste luptatori puternici si par a fi imuni la durere. Ei sunt inteligenti si usor de dresat insa este necesar un dresaj corect orientat catre supunere totala si comanda ferma. Fiind foarte metodici ei au nevoie de comenzi ferme, comenzile contradictorii ii deruteaza si, nestiind cum sa reactioneze, ei vor face cum vor dori, devenind de necontrolat. Dresajul trebuie inceput devreme si sub nici o forma nu trebuie folosita violenta.
Rottweillerii nu accepta sa fie mangaiati de catre straini, dar apreciaza gesturile de afectiune ale stapanului. Pentru a fi cu adevarat fericiti, ei au nevoie de companie. Daca au fost corect dresati si socializati de mici, Rottweillerii sunt prietenosi atat cu copii cat si cu alte animale de casa.
In ciuda marimii lor, Rottweillerii se adapteaza usor la viata in apartament. Blana nu necesita nici o ingrijire speciala. In casa ei sunt relativ linistiti, dar au nevoie de exercitiu fizic. La plimbare ei nu se vor departa prea mult de stapan. Le place apa si jocul cu mingea.
Un Rottweiller traieste in medie 10 - 12 ani. Rasa este predispusa la displazie si entropion. Rottweillerii au tendinta sa sfoaraie si sa manance prea mult.
Luand in considerare dimensiunile sale, Rottweillerul este unul dintre cei mai puternici caini din lume.
26.04.2008
47.1KB
2
24.04.2008
10.8KB
sa mai pun poze
26.04.2008
8KB
vai !!!!!!!!!!!!!!!!!1 :uimit: ce pisica friguroasa si ce loc ciudat!!!!!!!!!!!!!!!1
24.04.2008
22.2KB
sa va distrati!
1
24.04.2008
2.8KB
unu, doi, trei, patru,.............
26.04.2008
55.9KB
inca una
01.05.2008
12.3KB
am mai gasit si eu
25.04.2008
2.3KB
TARA DE ORIGINE:
Border collie Anglia.
APTITUDINI
Caine ciobanesc si de cireada.
DIMENSIUNI
Inatimea la nivelul greabanului este pentru
masculi de 53-55 cm (20,5-21,5 inchi), in vreme
ce femelele sunt putin mai scunde.
BLANA
Stratul inferior gros este de lungime medie si
este lucios. Sunt permise toate culorile, dar albul
nu trebuie si domine niciodatia. Combinatia de
negru cu alb este cea mai frecvent intalnitia.
INGRIJIREA NECESARA
Ciobanestii Border Collie nu necesita prea
multa ingrijire. Un perij saptamanal le va
mentine blana in conditie buna.
CARACTER
Acest caine este mereu dornic sa munceasca,
este inteligent si abil, invata repede, este prietenos,
vioi si alert, se ataseaza puternic de stapanul
sau si de familie. Este, de asemenea, curajos
si determinat.
DRESAJ
Aceasta rasa este faimoasa in toata lumea pentru
inteligenta sa si dorinta de a-si multumi
stapanul. Invata repede noi comenzi si aproape
toate exemplarele rasei au un talent innascut
pentru manatul oilor.
COMPORTAMENT SOCIAL
Daca are parte de suficienta activitate care sa il
tina ocupat, si de exercitii temeinice, cainele se
va intelege de minune cu alti caini si animale, si
cu copiii.
Daca activitatea este insuficienta, atunci el isi
va gasi lucruri de facut, cum ar fi manatul copiilor
dumneavoastra.
EXERCITII
Border Collie-ul sedentar va deveni extrem de
neascultator si chiar agresiv. Exercitiile fizice
nu sunt suficiente pentru aceasta rasa. Ei vor
sa munceasca si asa trebuie sa si faca, atat cu
mintea, cat si cu corpul, indeplinind diferite sarcini.
Nu este surprinzator ca la nivel competitional
in diferite sporturi - agilitate, dresaj si
concursuri de manat turme de oi, sau fly-ballace
acesti caini sunt printre cei mai competitivi.Sunt
perfectionisti si au o dorinta permanenta de a
multumi. Pe scurt, aceasta rasa traieste pentru
a va servi zi de zi.
Border Collie se descurca foarte bine intr-un cotet
atata timp cat primeste destula miscare si exercitii.Aceia dintre dumneavoastra care doresc
sa atinga niveluri competitionale cat mai ridicate,
un caine din aceasta rasa este alegerea ideala.
Fermierii, oamenii pentru care acesti caini
indeplinesc munca pentru care au fost selectionati,
sunt, de asemenea, foarte multumiti de ei.
Insa nu reprezinta animalul de companie ideal.
26.04.2008
3.3KB
ii frumoasa
25.04.2008
5.5KB
si eu am poze
26.04.2008
14KB
4
24.04.2008
34.1KB
si mie mi somn
24.04.2008
27.5KB
inca una
01.05.2008
11.4KB
ce draguti sunt
25.04.2008
50.2KB
cine a mai vazut delfini in realitate?
10.05.2008
7.2KB
Din pacate am doar doua poze cu ea.Deocamdata
26.04.2008
12KB
ma sterg!in sfarsit
26.04.2008
22.4KB
Cockerul American etse un caine cu un corp micut, compact, robust si bine echilibrat. Capul este rotund, blana matasoasa, bogata pe urechi, piept, abdomen si membre. Acest caine se misca usor, avand miscari bine coordonate, parand sa castige teren fara efort .
Istoric si origine
Cockerul Spaniel American este cel mai mic caine din grupa cainilor de aport. Ei pointeaza dar si aduc vanatul si, desi inca mai sunt utilizati la vanatoare, astazi totusi sunt mai des intalniti le expozitiile canine si, ca animal de companie, decat ca si vanatori.
Numele raselor din grupul cockerilor vine de la faptul ca erau folositi la vanatoarea sitarilor (in engleza "woodcock"). In Statele Unite, rasa este inregistrata sub numele de Cocker Spaniel American, asa cum in Anglia se numeste Cocker Spaniel Englezesc, ceea ce duce la crearea confuziilor intre aceste 2 rase. Aceasta rasa s-a dezvoltat si a evoluat in Statele Unite , importata fiind din Marea Britanie. In 1930 , varietatea americana a devenit atat de diferita de Cockerul Spaniel Englezesc, incat i s-a acordat statusul de rasa separata, de sine statatoare. Cateva din liniile de Cocker American inca se mai cresc pentru vanatoare, beneficiind si de un antrenament si un dresaj specific, pentru a-si mentine abilitatile de vanatori. Dar, majoritatea cainilor sunt folositi ca animale de companie, Cockerul fiind un companion credincios si responsabil pentru copii.
Cockerii au devenit foarte populari in America, cam de prin 1940, ocupand o pozitie de top in randul Caniselor Americane. Apoi, rasa a suferit un declin al popularitatii, revenind totusi pe primul loc in anii 1984-1990. de atunci, s-a produs un nou declin, Cockerul Spaniel fiind pe locul 15 in registrele Asociatiei Chinologice Americane in anul 2004, fata de locul 14, in 2003.
Aspect exterior si dimensiuni
Cockerul American este un caine cu un corp micut, compact, robust si bine echilibrat. Capul este rotund, blana matasoasa, bogata pe urechi, piept, abdomen si membre. Se misca cu mare usurinta , avand miscari bine coordonate, parand sa castige teren fara efort . Face parte din grupa cainilor de talie mica, cu o inaltime la greban de 36-39 cm masculii si 34-37 cm femelele, avand o greutate cuprinsa intre 11-13 kg. Capul este bine dezvoltat, cu sprancenele si stopul foarte bine definite. Botul trebuie sa fie larg, adanc, patrat. Falcile trebuie sa fie puternice, cu muscatura perfecta, in foarfece. Ochii trebuie sa fie mari, rotunzi, cu privire alerta, vioaie, cu o expresie blanda. Urechile sunt lobulare , lungi, bine imbracate cu par lung, matasos , care poate fi drept sau ondulat. Gatul este lung, musculos, iar trunchiul compact, scurt , adunat, dand impresia de putere.
Toracele acestui caine este adanc, cu coastele bine arcuite. Membrele trebuie sa fie moderat de scurte, cu labele compacte, rotunde. Coada este purtata la acelasi nivel cu spatele, sau usor mai sus. In trecut era cupata la 2/5 din lungimea ei.
Roba cainelui este matasoasa, cu parul drept sau usor ondulat , scurt pe cap si mai lung pe trunchi. Urechile, pieptul si abdomenul trebuie sa fie bine imbracate, dar nu excesiv, astfel incat sa nu impiedice miscarea cu usurinta a animalului. Exista reguli stricte in ceea ce priveste culoare admisa a robei, care poate avea 3 varietati. Acestea pot fi : negru, orice alta culoare integrala decat negru, si particolora. Exemplarele negre si cele maro pot avea nuante de ruginiu in roba, dar niciodata nu alb. Celelalte culori integrale pot fi ciocolatiu, roscat, cenusiu inchis , auriu. Roba particolora este constituita din oricare din culorile mentionate mai sus si alb. Negru si ruginiu, ciocolatiu si ruginiu sau tricolorii ( alb, negru , ruginiu) sunt de asemenea culori comune.
Personalitate
Temperamentul tipic al Cockerului este vesel, fericit, increzator si inteligent. Temperamentul ideal ar fi cel amuzant, mereu gata de fuga si dornic sa se faca placut. Acesti caini tind sa fie personalitati delicate, care nu se preteaza bine dresajului aspru, rigid. Datorita cererii mari de exemplare din aceasta rasa, s-au facut si imperecheri nepotrivite, care au dus la aparitia unor exemplare sperioase sau chiar agresive, razbunatoare, sau a unora care prezentau emisiuni de urina la vederea proprietarilor , datorita temperamentului prea emotiv. Totusi, prin potrivirea riguroasa a perechilor, s-a incercat corectarea acestor inconveniente.
Relatiile cu familia si casa
Cockerul American este un caine inteligent, foarte dornic de a se face placut, foarte usor adaptabil, nu se streseaza prea tare daca este lasat singur, este foarte putin agresiv si socializeaza bine cu alte animale de casa, foarte potriviti drept companioni pentru copii.Sunt foarte curiosi, acesti caini se adapteaza bine atat la viata in apartament, cat si la cea de curte.
Dresajul
Cockerii au o personalitate puternica si sunt recunoscuti a fi strengari si neascultatori, foarte independenti, cu idei proprii. Stapanii trebuie sa fie blanzi si delicati cu acesti caini, proprietarii novici in cresterea unui caine fiind sfatuiti sa consulte un expert in dresaj, inainte de inceperea acestei actiuni. Dresajul dur si rigid nu i se potriveste deloc acestui caine.
Aspecte particulare
Avand parul lung, Cockerii au nevoie de o toaletare zilnica riguroasa si de o trimare regulata a robei. De asemenea, au nevoie de bai mai frecvente, pentru curatarea pielii si eliminarea mirosului specific, care este mai puternic decat la alte rase. Urechile acestor caini de necesita ingrijiri speciale, deoarece pavilioanele nefiind aerisite, sunt foarte frecvente infectiile . De asemenea, degetele si pernitele trebuie verificate cu atentie atunci cand cainele revine de la plimbare, pentru curatarea noroiului , aschiilor sau aristelor vegetale care se pot infige in derm.
Boli si afectiuni curente
Cockerul Spaniel este susceptibil la o serie de infectii si maladii, dintre acestea, cele mai frecvente afectandu-i urechile si , uneori si ochii. Ca urmare, pot necesita ceva mai multa atentie medicala decat alte rase. Cele mai frecvente probleme oftalmologice pot fi atrofia retiniana progresiva, glaucomul si cataracta. Clubul Crescatorilor de Cocker Spaniel American recomanda anual controale oftalmologice pentru exemplarele folosite la reproductie.
Dintre maladiile autoimune, se pot intalni anemia hemolitica autoimuna si inflamatiile urechilor. Luxatia patelara si displazia de sold sunt destup de rar intalnite in cazul acestei rase. Oricum, exemplarele folosite la reproductie vor fi testate pentru ambele afectiuni ortopedice mentionate, iar cainii indemni de displazie vor primi un certificat din partea Fundatiei Ortopedice pentru Animal Longevitatea este cuprinsa intre 9-15 ani.
25.04.2008
30.2KB
2
24.04.2008
50.5KB
DELFINII
Delfinii sunt animale foarte simpatice. Oare exista cineva care nu i-a vazut , la Delfinarium sau la televizor , la emisiunile pentru copii sau la Animal Planet ? Cred ca nu. A vorbi despre delfini este la fel de dificil ca a vorbi despre orice altceva , deoarece toate domeniile stiintei sunt foarte vaste incat nici specialistii nu pot cunoaste totul. Totusi sa incercam sa povestim cate ceva despre aceste fiinte, despre obiceiurile lor si despre adaptarea lor la mediul acvativ.
Delfinii si porcii de mare (delfinii comuni) sunt mamifere deși se aseamana cu peștii. Le putem numi miracole ale evoluției pentru ca deși ele descind din animale terestre milioanele de ani de adaptare la mediul acvatic au facut ca aceștia sa fie considerați la prima vedere mai degraba pești decat mamifere. Ei innoata cu grația , forța și agilitatea peștilor și s-au adaptat in multe privințe pentru a-și gasi și captura prada. Corpul lor are o forma aerodinamica, fusiforma, folosesc la innotat coada care se aseamana cu innotatoarea codala a peștilor. Mobiliatea și viteza de inaintare in apa ajung și chiar depașesc pe cele ale dușmanului lor de temut : rechinul. Toate aceste modificari nu au dus la atrofierea sau dispariția proprietaților fundamentale ale stramoșilor tereștri, delfinii fiind totuși mamifere , așa ca au sange cald, respira cu ajutorul plamanilor iar puii sunt alaptați de catre mama. Delfinii cuprind 7 genuri și in total 32 de specii ( amintim delfinul cu bot prelungit, delfinul tropical, delfinul cu pete, delfinul ucigaș sau orca, etc). Delfinii au lungimea cuprinsa intre 1,5 și 7 metri, iar greutatea variaza de la 40 kg la 4500 kilograme. De asemenea exista 3 genuri de porci de mare și in total 6 specii (de exemplu : delfinul comun, delfinul lui Dall). Lungimea porcilor de mare variaza intre 1,2 2,25 metri și greutatea de la 30 la 160 de kg.
Cele mai apropiate rude ale delfinilor și porcilor de mare sunt cetaceele de dimensiuni uriașe , printre care balena , cel mai mare mamifer al tuturor timpurilor și uriașa balena ucigașa. Aceste doua specii sunt reprezentanți ai celor doua familii ai cetaceelor, cele cu fanoane care filtreaza organismele vii ale planctonului cu ajutorul fanaoanelor așezate in orificiul bucal asemenea unui gard și cele cu dinți care haituiesc, captureaza și-și mananca prada asemenea animalelor de prada.
Delfinii și porcii de mare aparțin familiei cetaceelor cu dinți. Ele sunt de dimensiuni mai mici, hrana este alcatuita aproape numai din pește și sepii, deși cel mai mare reprezentant al lor orca (delfinul ucigaș) , spaima marilor, ataca focile și alți delfini. Intre delfini și porcii de mare nu exista prea mari diferențe. Delfinii au botul carnos și dinții conici, iar porcii de mare au dinții sub forma de cazma și numai in maxilarul de jos. 51872tuv56vhm4r
Adaptarea delfinilor la viața acvatica este așa de mare incat pe uscat aceștia sunt practic neputincioși. Semnul cel mai evident al adaptarii la mediul in care traiesc este structura și constituția corpului. Pentru ca forma aerodinamica este o condiție esențiala la deplasarea rapida prin apa, a carui densitate este mai mare decat a aerului , delfinii și porcii de mare și-au dezvoltat o forma fusiforma, asemanatoare unei torpile, practic renunțand la tot ceea ce putea strica aspectului neted al coprului . Astfel urechile s-au atrofiat , organele genitale atat la mascul cat și la femela au o poziție normala in interiorul corpului, memebrele posterioare nu au lasat nici o urma iar membrele anterioare s-au transformat in innotatoarea in forma de aripa, avand rolul de a stabiliza și carmui mișcarea. Coada s-a transformat in innotatoarea codala, rigida și lata . Pielea delfinului este neteda și fina ca matasea, total lipsita de par. Denivelarile create de oase și mușchi sunt corectate de stratul de grasime aflat sub piele, grasime care are rol și de izolator termic, adica reduce pierderile de energie, lucru important deoarece apa marii este intotdeauna mai rece decat temperatura animalelor.
Alaturi de forma aerodinamica, care iși sare in ochi cum se spune, viteza mare de inanintare este obținuta și datorita altor proprietați mai puțin vizibile. Astfel pliurile transversale ale pielii delfinilor reduc turbulențele care pot apare in apa care curge pe corpul animalului marind rezistența la inaintare prin schimbarile de presiune. Prin reducerea acestor turbulențe se reduce astfel rezistența mediului la inaintare. In plus stratul superior de celule ale pielii se tocește extrem de rapid chiar și de 12 ori zilnic iar uleiul produs de celule imbraca corpul ajutand astfel inaintarea prin apa. Datorita acestor proprietați delfinul lui Dall este specia cea mai rapida , putand innota și cu viteza de 50 km/h și aceasta viteza o poate pastra pe distanțe foarte mari. Delfinii au obiceiul de a sari din apa din cand in cand și innoata practic in aer. E posibil ca aceasta sa fie o metoda de a reduce rezistența mediului și cum aerul are o densitate mult mai mica decat apa franeaza mai puțin delfinul și acesta poate respira . Expira prin orificiul nazal aflat pe creștetul capului, iși umple apoi plamanii cu aer , dupa care se poate scufunda. Delfinii nu se scufunda la adancimi foarte mari de aceea nu trebuie sa inmagazineze mult oxigen in plamani. Le ajunge o jumatate de secunda deasupra apei pentru a insipra. Dar daca se scufunda la adancime foarte mare pot inspira mult aer in plamani astfel ca pot inmagazina mult oxigen in globulelel roșii ( mult mai mult decat oamenii). Cei mai mulți delfini și porci de mare au mult mai mult sange decat alte animale terestre de același dimensiuni astfel ca ei pot inmagazina mult mai mult oxigen.
Delfinii și porcii de mare vaneaza de obicei in stratul superior al marilor iluminat de razele soarelui astfel ca se pot folosi de vaz in timpul acestei acțiuni. Lentila ochilor se caracterizeaza prin aceea ca are posibilitatea de schimbare a formei astfel ca aceștia iși pot fixa bine obiectele atat in apa cat și in aer. Speciile cu botul prelungit au o excelenta vedere binoculara ( vedere in spațiu tridimensionala) cu ajutorul careia pot aproxima foarte bine distanța la care se afla ceea ce vad. Deși vazul este foarte util pentru delfini, acesta nu este indispensabil pentru a supraviețui. Ei poseda și alte proprietați cu ajutorul carora percep extrem de bine mediul in care traiesc.
Astfel cel mai important rol in percepția delfinilor il are urechea. Urechea nici nu se vede din exterior -se pot observa doar doua orificii in spatele ochilor- dar funcționeaza extrem de eficient. Delfinii s-au adaptat foarte mult la mediul de propagare al undelor sonore in mediul subacvatic și putem spune ca au posibilitatea de a percepe sunetele stereo, astfel incat localizeaza direcția exacta de unde vine sunetul. Urecchea interioara a delfinului este inglobata intr-un țesut asemanator spumei astfel ca nu preia vibrația oaselor capului. Asta inseamna ca undele sonore venite din lateral nu ajung in același timp la ambele urechi și din diferența de timp delfinul constata precis din care diercție provin. Omul scufundat in apa nu poate face așa ceva deoarece sunetele ajung simultan la ambele urechi prin oasele craniului, indiferent de direcția din care provin. uh872t1556vhhm
Aceasta calitate a delfinilor este foarte importanta pentru ca el traiește in lumea suntelor atat cele emise de alte animale dar și de el insuși. Delfinii și porcii de mare se orienteaza cu ajutorul sonarului, radarul cu ultrasunete . Delfinul emite continuu sunete care se reflecta pe obiectele aflate in preajma astfel ca el definește distanța dintre el și obiect in funcție de timpul scurs de la emisia sunetului și pana la recepția lui iar cu ajutorului auzului stereo și poate percepe și direcțialui. Sunetele emise de delfini sunt produse de orificiul nazal. Sunetele sunt receptate de suprafața concava a craniului dupa care sunt focalizate de lentila acustica formata dintr-un țesut adipios aflat deasupra botuliu și feței. Aceasta formațiune de pepene da forma boltita a frunții mai multor specii de delfini. Din instinct delfinul analizeaza ecourile auzite și capata imaginea mediului ce-l inconjoara putand evita obstacolele și gasi hrana.
Pentru prelucrarea tuturor acestor informații este necesar un mare numar de celule nervoase și probabil acesta este motivul pentru care creierul delfinilor și este foarte mare (masa creierului cantarește 2 kg fața de cea a unui om adult care are doar 1,5 kg). Delfinul este de altfel un animal deosebit de inteligent cu o mare capacitate de a invața.
Hrana delfinilor și porcilor de mare consta in pești și sepii. Excepție face orca, delfinul ucigaș, care vaneaza animale cu sange cald, cum ar fi foci, pinguini, alte cetacee. S-a semnalat un caz cand un grup de orci au atacat o balena albastra,au omorat-o și devorat-o parțial.
Delfinii mancatori de pești mananca orice fel de pește dar sunt și cazuri cum ar fi delfinii cu cocoașa, care vaneaza in apropierea țarmului. Alții, ca delfinii tropicali, vaneaza mai ales in larg iar porcii de mare vaneaza in grupuri restranse de cate doi-patru indivizi. Delfinii care vaneazia in larg se aduna in grupuri foarte mari, de 1000 de indivizi sau chiar mai mulți. Grupurile de delfini pot fi intalnite mai des in apele bogate in hrana, acolo unde din cauza curenților apa rece , mai bogata in hrana ajunge la suprafața unde se amesteca cu apa mai calda creand astfel condiții favorabile dezvoltarii și inmulțirii planctonului care atrage sardelele și lostrițele și acestea la randul lor atrag delfinii care cu ajutorul sonarului descopera aceste bancuri de pești. Delfinii se rotesc in jurul lor și peștii se aduna in grup compact, urcand la suprafața. Cu cat grupul de delfini cuprinde mai mulți indivizi cu atat bancul de pești este mai ușor de manevrat. Odata ajunși la suprafața, peștii nu prea mai au scapare, delfinii aruncandu-se asupra prazii. Delfinii tropicali din zana Oceanului Pacific se ajuta cu delfinii din Oceanul Atlantic. In timp ce unii se hranesc ceilalți stau de paza atenți la apariția rechinilor sau delfinilor ucigași. Aceste grupuri de delfini sunt insoțite de cele mai multe ori de bancuri de ton, pești rapitori de dimensiune și mobilitate mare, care se ospateaza și ei de la masa delfinilor. Un inconvenient al acestei intr-ajutorari ar fi acela ca navele de pescuit oceanic urmaresc bancurile de ton și constituie un pericol și pentru calauzele lor : delfinii.
Delfinii se caracterizeaza in general printr-o slaba legatura intre parteneri. Masculul nu pastreaza de obicei legatura cu urmașii lui. Femela da naștere unui singur pui, pe care il alapteaza pana la doi ani, timp in care il protejeaza.
Grupul de delfini ucigași sunt mult mai stabili in legaturile cu partenerii. Masculii dominanți pastreaza in jurul lor 3 - 4 femele, langa care iși vor petrece toata viața și cu care cresc impreuna mai multe generații de pui. Astfel de grupuri sunt formate de indivizi tineri, masculi și femele, alaturi de delfini maturi.
Cele cateva informații despre delfini și viața lor se incheie. Ținand cont ca ei traiesc in toate oceanele și apele lumii, deci și in Marea Neagra, poate la vara , la mare, veți avea prilejul sa ii intalniți.
30.04.2008
4.6KB
ii scumpa nu?
26.04.2008
29.5KB
Originar din zona americii de sud, Brazilia, Martinica si venezuelaVenezuela, acest peste poate fi gasit in apele dulci cu adancime mica si plante abundente. Este un peste pasnic ce trebuie tinut intr-un acvariu mare, de minim 80 litri, cu vegetatie abundenta. Nepretentios, acest peste supravietuieste in cele mai grele conditii, dar mediul ideal este apa dulce filtrata, cu pH neutru.
Crescut cu cu usurinta si de incepatorii in acvaristica, accepta aproape orice de mancare. Fiind un peste omnivor, perioada cea mai buna de hranire este seara.Atinge dimensiunea de 18 cm, diferentierea pe sexe facandu-se dupa varsta de 6 luni, femela avand diametrul corporal mai mare iar masculul avand aripioarele pectorale mai lungi.
Comportamentul pestilor in perioada de reproducere se modifica. Femela capata irizatii violacee pe partea ventrala.Ideal este ca o pereche de pesti sa fie separata si pusa intr-un acvariu separat, nu neaparat mare dar cu vegetatie abundenta. Masculul devine agresiv, chiar si cand oferim hrana si construieste in acvariu un cuib de spuma folosind un suport de la suprafata apei, suport ce poate fi furnisat de o frunza, o bucata de geam sau polistiren. Se pot separa si 2-3 femele cu un mascul.
Dupa eclozarea oualor este indicat sa fie indepartata femela.