Abisiniana, posibila descendenta a pisicilor venerate de egiptenii antici, este o pisica viu colorata, binecunoscuta pentru energia si modelul pestrit frapant. Abisiniana a devenit populara in randurile iubitorilor de feline domestice carora le plac pisicile active si jucause. Viata alaturi de o abisiniana nu este niciodata plictisitoare.
Istoricul si originea
Desi nimeni nu stie cand si unde a aparut pentru prima data abisiniana, povestirea cea mai des vehiculata sustine ca rasa pe care o stim noi astazi ar fi descendenta directa a pisicilor sacre venerate de egiptenii antici acum 4000 de ani in urma. Intr-adevar, abisinienele seamana foarte bine cu pisicile reprezentate in picturile murale si sculpturile vremii, dar nu exista nicio evidenta directa care sa ateste ca aceste feline sunt direct inrudite cu acele feline venerate de egipteni. La un moment dat s-a emis afirmatia potrivit careia abisiniana seamana foarte bine cu pisica salbatica africana. Nimic mai adevarat. Dar descendenta din aceasta nu a fost inca confirmata.
Abisiniana numita Zula a fost transportata din Abisinia (astazi Etiopia) in Anglia la sfarsitul razboiului abisinian, in 1868, potrivit cartii doctorului Gordon Staples, Cats - Their Points, din 1874, dar ipoteza potrivit careia aceasta pisica ar fi fost originara din acea regiune este inca discutabila. Unii sunt de parere ca abisiniana a fost recreata in Anglia din rasele britanice existente. Altii cred ca abisiniana din zilele noastre descinde dintr-o varietate de pisici descoperite in sud-estul Asiei. Cele mai recente cercetari indica coasta Oceanului Indian dintre Singapore si Ceylon ca fiind patria abisinienei si atesta ca aceasta este una dintre cele mai vechi rase de pisici si probabil cea mai apropiata de pisica salbatica dintre toate rasele pure din lume.
Primele abisinienele au fost importate in America de Nord din Anglia la inceputul anilor 1900, dar pisicile care urmau sa devina fondatorii ai rasei pe care o stim noi astazi nu si-au facut aparitia pana la sfarsitul anilor 1930. Abisiniana si-a castigat popularitatea incetul cu incetul astfel ca astazi ea este a treia rasa de pisici cu parul scurt ca si popularitate, potrivit registrelor Cat Fancier’s Association.
Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele asociatii si organizatii internationale: American Association of Cat Enthusiasts (AACE), American Cat Association (ACA), American Cat Fancier's Association (ACFA), Canadian Cat Association (CCA), Cat Fanciers' Association (CFA), Cat Fanciers' Federation (CFF), The International Cat Association (TICA), United Feline Organization (UFO), FiFe (Federation Internationale Feline) si Asociatia Felina Romana (AFR).
Aspectul exterior si dimensiunile
Abisiniana este o pisica supla, gratioasa, cu o tinuta imperiala, cu un cap conic, urechi mari, ascutite si atente la cel mai mic zgomot si niste ochi migdalati, mari, verzi sau aurii si expresivi. Marginile libere ale pleoapelor sunt ornate de un inel de culoare inchisa punand mai accentuat ochii in evidenta. Potrivit unei povestioare, femeile din Egiptul antic isi conturau ochii dupa modelul acestor pisici. Trupul abisinienei este alungit, puternic si musculos, iar membrele zvelte au osatura fina. Labele sunt mici si rotunde. Coada este lunga si conica, terminandu-se cu un varf rotunjit de culoare inchisa.
O alta trasatura care o diferentiaza de celelalte rase de pisici este modelul blanii tarcat sau agouti, caracterizat prin benzi alternante de culoare pe lungimea firului de par. Fiecare fir de par este decorat cu benzi de culoare deschisa care contrasteaza cu benzile de culoare inchisa. Culoarea mai deschisa sau cea de fond se gaseste in apropierea pielii, astfel ca fiecare fir de par se termina cu un varf inchis la culoare. Acest model ii confera blanii, per ansamblu, un aspect caracteristic tarcat. Parul este de lungiume medie, suficient de lung incat sa cuprinda 2-3 benzi. In frunte se poate distinge un marcaj, tot tarcat, sub forma literei „M”.
Patru culori sunt in general acceptate: iepure (ruddy), sorrel (roib), albastra si bej. Ultimele culori selectionate sunt liliachiu si cicolatiu. Albul este admis numai in jurul buzelor si pe obraji. Abisiniana iepure este de departe cea mai frecvent intalnita.
Argintiul (silver) este de asemenea recunoscut de anumite asociatii, dar este o culoare controversata. In timp ce unii crescatori considera ca gena responsabila de efectul argintiu nu induce infirmitati de natura ereditara, altii sunt de parere ca ea poate afecta coloritul iepure. Cu toate acestea, in Europa, argintiul si multe alte culori sunt acceptate.
Abisiniana adulta cantereste in jur de 2,5-4 kg, varietatea americana fiind mai supla (2,5-3 kg), iar cea europeana mai robusta (3-4 kg).
Personalitatea
Abisinienele nu se adreseaza persoanelor care-si doresc pisici decorative sau celor care-si doresc pisici care se multumesc sa fie doar tinute in brate. Curajoase, curioase si sociabile, abisinienele dau un nou sens cuvantului „activ”. Abisinienele fac tot felul de caraghioslacuri pentru a va binedispune, castigandu-si reputatia de clovni ai regatului felin.
Abisinienele sunt atlete desavarsite cu labute dibace si foarte curioase astfel incat nicio camera sau dulap inchise nu mai sunt de neexplorat. Atentie, curiozitatea lor debordanta le poate baga in bucluc. Sunt pisici foarte „ocupate”, devenind plictisite si deprimate daca se plictisesc sau daca nu li se da atentie. De asemenea, abisiniana este o buna cataratoare, placandu-i sa supravegheze imprejurimile de la inaltime.
Nu se poate spune ca abisiniana nu este afectuoasa. Ele sunt tandre si loiale si sunt cele mai fericite cand sunt implicate in toate aspectele vietii dumneavoastra. Abisiniana va va deveni prietena, confidenta si companioana dumneavostra devotata care va va iubi neconditionat. Ea va va fi intotdeauna aproape pentru a va sustine cand sunteti demoralizati sau pentru a se bucura cand sunteti fericiti. Si cu siguranta va fi intotdeauna acolo, la orele de masa, pentru a imparti masa cu dumneavoastra.
Relatiile cu familia si casa
Abisinienele sunt extrem de sociabile creandu-si legaturi puternice cu membrii familiilor lor. In lipsa acestora, se acomodeaza greu suportand cu dificultate viata departe de acestia, chiar daca despartirea dureaza doar cateva zile. Se spune ca masculii ar fi mai toleranti cu alte animalute de casa in comparatie cu femelele, dar asta doar datorita faptului ca masculul este mai independent in timp ce femela este mai posesiva.
Se adapteaza cu usurinta convietuirii cu cainii, unele exemplare legandu-si adevarate prietenii cu acestia. Sa nu va fie de mirare daca va veti trezi intr-o buna zi ca abisiniana dumneavoastra a renuntat fara regrete la patul dumneavoastra confortabil pentru a se alatura prietenului ei canin in canapeaua acestuia.
Abisiniana adora spatiile largi, deschise si caminele cu membrii numerosi in care nu se va plictisi niciodata si va fi mereu in centrul atentiei. Atata timp cat abisiniana are acces si la o curte, va fi cel mai fericit animalut de pe planeta.
Aspecte particulare
Blana abisinienei este usor de ingrijit; o periere meticuloasa o data sau de doua ori pe saptamana pentru a inlatura parul mort si scurtarea ghearelor la fiecare 3-4 saptamani va vor mentine amicul roscovan intr-o forma maxima.
Abisinienele sunt pisici gurmande, dar nu lacome care au tendinta de a consuma mai multa hrana in comparatie cu pisicile din alte rase. Asta se datoreaza faptului ca sunt feline extrem de active si in consecinta mari consumatoare de calorii. Atata timp cat ele se mentin active, acest obicei al lor nu le va predispune la obezitate. In sens contrar, in situatiile in care ajunge sa se plictiseasca si sa devina comoda, consumul acesta ridicat de hrana poate deveni o reala problema. Din considerentele mentionate, dietele recomandate pentru acest tip de pisici sunt cele bogate in proteine si fibre si sarace in grasimi.
Boli si afectiuni curente
Abisinienele sunt in general pisici robuste si sanatoase, dar sunt predispuse gingivitei. Daca aceasta este netratata, poate progresa catre o periodontita multa mai severa inducand leziuni tisulare, osoase si chiar pierderea dintilor. Netratata, afectiunea dentara poate deteriora starea de sanatate, per ansamblu, a pisicii. Cu perierea dentara uzuala, controale periodice si detartrajul profesional, aceasta problema poate fi minimalizata.
Amiloidoza, o afectiune considerata a fi ereditara si care afecteaza rinichii, precum si deficienta in piruvat kinaza, care induce anemie au fost de asemenea semnalate la unele linii de abisiniana.
La fel, la unele linii a fost semnalata predispozitia pentru luxatii si atrofia retiniana progresiva.
Masculii, ca in cazul oricarei alte rase de pisici, nu sunt feriti de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avuta o atentie sporita asupra alimentatiei si a aparitiei eventualelor dificultati de urinare.
Ideal este ca dupa varsta de 6-8 ani, chiar daca aveti un exemplar sanatos, sa-i faceti un control de rutina si cateva investigatii (ecografie, radiografie, analize de sange si urina) pentru a depista din timp eventualele sensibilitati si pentru a incerca remedierea acestora printr-o alimentatie corespunzatoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.
Speranta medie de viata a abisinienei este de 12-15 ani.
25.04.2008
20KB
» Este incredibil dar se crede ca acest frumos animal isi are originile inca de acum 4 milioane de ani. Cele mai vechi fosile au fost descoperite in America de Nord (Texas, Nevada si Wyoming). Peste tot insa, in Asia, Africa, Europa sau America de Nord, la sfarsitul Erei Glaciare (acum circa 10000 de ani), au avut loc schimbari climaterice masive care au dus la disparitia unui numar foarte mare de exemplare. Atunci au disparut complet din America de Nord si din Europa si in mare parte din Africa si Asia.
» Se estimeaza ca in Africa traiesc circa 12.000 de gheparzi. Erau mult mai multi...dar din pacate, de la inceputul secolului 20 si pana in prezent numarul lor a scazut dramatic, aproximativ 80% din totalul lor. Ei au disparut complet din peste 20 de tari. Disparitiile au fost cauzate de oameni care i-au vanat vara mila. In ultimul timp lucrurile s-au mai schimabt si multi oameni se ocupa de salvarea acestor animale superbe. In Africa au fost create in ultimii ani mai multe rezervatii naturale de mari dimensiuni in care "locuiesc" si gheparzi alaturi de alte animale.
» Ghepardul este construit pentru viteza. Fiecare parte a corpului este adaptata intr-o masura mai mica sau mai mare pentru viteza. Ghepardul are corpul lung iar in alergare isi mentine controlul directiei cu ajutorul cozii.
» Aceste animale pot trai cam 14-15 ani in salbaticie daca se feresc de pradatori, dar in general traiesc intre 7 si 9 ani. In captivitate pot trai si mai multi ani. Sunt animale carnivore. Gheparzii sunt niste adevarati sprinteri, alearga foarte repede, insa obosesc la fel de repede dupa circa 300-500 metri. Se crede ca este cel mai rapid animal de uscat din lume, atingand viteze de aproximativ 90-95 km/h, dar care poate ajunge si la 113 km/h. Respiratia lor creste foarte mult in timpul alergarii dupa o prada, de la 60 resp/minut pana la 150 resp/minut. In timpul alergarii pot face salturi de 6-8 metri. Gheparzii au o membrana foarte subtire care le protejeaza ochii in timpul alergarii.
» In salbaticie gheparzii traiesc in doua grupuri. Un grup este reprezentat de masculi, in cea mai mare parte reprezentand o coalitie dintre 2 sau 3 frati; rareori un ghepard traieste singur. Celalalt grup este reprezentat de familie, respectiv de o femela si puii ei. Masculii si femelele se intalnesc doar pentru a se imperechea. Femela isi creste singura puii.
» O femela naste in medie 4 pui dar sunt cazuri in care naste si 6-7 pui. Dintre acestia cu siguranta nu vor supravietii cu totii, viata fiind foarte grea. Dupa nastere femela isi dedica puilor urmatoarele 18 luni si se ocupa numai de cresterea lor, ii hraneste si ii invata sa vaneze. Femela are nevoie si de mai multa hrana in urmatoarele 6 luni de la nastere, pentru ca trebuie sa-si hraneasca toti puii si in consecinta trebuie sa vaneze mai mult. Chiar daca femela ghepard are mare grija de puii ei se estimeaza ca doar 10-20% din pui supravietuiesc pana la varsta de 3 luni. Dupa nastere femela isi muta puii dintr-un loc in altul la fiecare 3-4 zile. Dupa 6 saptamani puii incep sa o urmareasca pe mama lor si sa manance din vanatul pe care aceasta il prinde. Dupa ce puii ajung la varsta de sase luni, mama lor vaneaza animale mici pentru puii ei, pe care le tine in viata dar pe care le foloseste pentru ca puii sa invete sa vaneze.
» Cum vaneaza. Din cauza ca obosesc repede ei trebuie sa se apropie foarte mult de prada, pentru a fi siguri ca vor reusi sa o prinda. Studiaza din timp turma de vanat si aleg cel mai potrivit vanat. Vaneaza ziua, in special dimineata sau dupa-masa, pentru a evita pradatorii nocturni ca leii sau hienele. Locurile cu ierburi inalte le confera avantaje pentru ca au culoarea foarte asemanatoare cu cea a ierbii. Daca lucreaza in echipa au sanse sa vaneze o prada mai mare. Imediat dupa ce prinde un vanat, ghepardul trebuie sa se odihneasca pentru asi reveni dupa efortul facut. Daca are norocul ca prin zona sa nu treaca vre-un pradator mai mare ghepardul ramane cu vanatul, altfel trebuie sa fuga pentru a se salva. Gheparzi mananca foarte repede iar la final se ling reciproc pe bot.
» Gheparzii mananca in general gazele, vitei salbatici, impala dar si alte copitate de dimensiuni mici.
27.04.2008
10.1KB
Ciobanesc German
clasa: Clasa A. Caini ciobanesti, de paza, aparare si utilitari
grupa: Grupa 1. Caini ciobanesti
standard: FCI - 166
talie: medie
origine: Germania
culoare: negru cu maro deschis sau gri, negru complet, gri compet, gri cu pete maro.
greutate: 40 kg
inaltime: m: 60 – 62 cm; f: 57 – 58 cm;
Pornind de la caini ciobanesti cu par lung, scurt si sarmos din zona Wurtemberg, Thurginia si Bavaria, Capitanul Max von Stephanitz impreuna ca alti crescatori locali au obtinut un superb si ascultator caine ciobanesc. In Aprilie 1899 von Stephanitz a inregistrat un caine pe nume Horan ca fiind primul Deutsche Schaferhunde – Ciobanesc German. Initial Ciobanescul German era un caine de tara, folosit pentru supravegherea si dirijarea animalelor, si pentru paza casei. Dand dovada de mare destoinicie, acesta a fost adoptat si pentru alte slujbe fiind folosit chiar si de armata germana in primul razboi mondial. In prezent Ciobanescul German este utilizat de fortele de politie si de serviciile de protectie civila din aproape toate tarile din lume.
Ciobanescul German, cunoscut si sub numele de Ciobanesc Alsacian sau Caine Lup, este direct, neinfricat si mereu alert. Vesel, ascultator si dornic sa invete, el este recunoscut pentru loialitatea si curajul sau. Avand un aer calm si serios pare distant, insa nu este ostil. Inteligenta sa este aproape umana si are o capacitate foarte ridicata de a invata. Ciobanescul German are un instint puternic de aparare si este foarte atasat de stapan fiind extrem de precaut cu strainii. Pentru a evita sa devina agresiv acesta trebuie socializat de pui. Daca este lasat singur pentru perioade mai lungi de timp el poate deveni depresiv. Un Caine Lup correct selectionat si socializat de pui se intelege bine cu alte animale si este un excellent companion pentru copii. Datorita nivelului sau ridicat de inteligenta un caine Ciobanesc German este cu adevarat fericit numai daca are un scop in viata, o slujba permanenta. Intrebuintarile sale sunt multiple. El are un simt al mirosului atat de dezvoltat incat poate mirosi scurgerile de gaze din tevi aflate la 4 metri adancime.
Cainele Lup se adapteaza usor la viata in apartament fiind relative inactiv in interior. Cu toate acestea are nevoie de exercitiu fizic zilnic, chiar mai mult, daca ar putea invata cate ceva nou in fiecare zi, atunci ar fi fericit. Cainele Lup naparleste in permanenta, putin mai mult primavera si toamna, si necesita un periaj zilnic. Pentru a evita uscarea pielii este recomandata spalarea numai de doua ori pe an.
Un caine Lup traieste in medie 13 ani. Datorita unor selectii incorecte acesta poate fi predispus la boli ereditare precum displazia, probleme digestive, dereglari sanguine, epilepsie, eczeme cronice, keratitis (inflamarea corneei) si alergii ale pielii.
Ciobanescul German este unul dintre cainii de lucru cei mai destoinici fiind rapandit in toata lumea si utilizat pentru servicii precum: paza, salvarea din avalanse, caine politist, in armata, insotitor pentru orbi, caine de companie si pastor pentru crescatorii de animale.
26.04.2008
28.9KB
astai pestele
25.04.2008
8.1KB
asa e mai bine :nod:
26.04.2008
17.6KB
eu cred ca sunt foarte interesanti fox terrierii
26.04.2008
23.3KB
Descriere: Corp compact, de marime medie, cap mare, urechi mici, ochi negri migdalati, limba de culoare albastru inchis, piele ridata (ridurile se atenueaza cu varsta), coada scurta, blana scurta si aspra
Origine: China (rasa foarte veche)
Greutate/inaltime: 18-25kg/46-51cm
Culori: Se accepta toate culorile, cu exceptia albului
Speranta de viata: 10 ani
Temperament: Foarte loial, inteligent, activ, jucaus, dominant, curajos, neprietenos cu strainii, calm, independent, are nevoie de dresaj bland, dar ferm si constant, incapatanat, foarte curat, uneori agresiv cu alti caini
Aptitudini: Caine de vanatoare, caine de paza, caine de companie
Conditii de viata: Se poate adapta si la viata in apartament daca are parte de suficient exercitiu fizic. Sensibil la temperaturile ridicate.
