Colectia de poze fanclubanimale.3xforum.ro
Total 173 poze.

InapoiInainte

 
inaltime: sunt trei urias: 45-60cm; greutate 28-35kg greutate 8-10kg pitic :sub25cmInaltime: sunt trei varietati: Urias: 45-60cm; greutate 28-35kg Mijlociu:35-45cm; greutate 8-10kg Pitic :sub25cm si cu o greutate de 3-5kg Culoarea parului: poate fi de culoare neagra, maro-bej sau alb. Tara in care este inregistrat: Franta Inaltime: mascul 20 - 35 cm; femela 20 - 35 cm Greutate: mascul 4 - 6 kg; femela 4 - 6 kg Culoarea parului: negru, alb, maron, argintiu si portocaliu Caracteristici:Este varianta mica a Caniche-ului. Animal gingas, alintat, cu miscari foarte gratioase. In general, caracterele morfologice sunt asemanatoare cu ale celorlalte varietati de Caniche, de care se diferentiaza numai prin marime. Caine de constructie armonioasa, cu blana creata, caracteristica, buclata sau snur, tunsa tip leu, care-i da o infatisare eleganta si mandra, sau, in ultima vreme, tunsa modern. Capul este distins, drept, proportionat fata de corp, craniul bine modelat, nasul bine dezvoltat, cu narile deschise; botul are culoarea blanii. Ochii cu expresie arzatoare, de culoare inchisa, dupa culoarea blanii, sunt vii, usor oblici, migdalati. Urechile destul de lungi, atarnand de-a lungul obrajilor, mai late la baza si rotunjite la margini, sunt acoperite cu par foarte lung, ondulat. Gatul solid, uscat, usor curbat, este de lungime medie. Trupul este robust, proporponat, lungimea depasind inaltimea, pieptul ce ajunge pana la coate este destul de lat, spatele scurt si drept, foarte armonios; salele ferme si musculoase. Picioarele din fata sunt perfect drepte si paralele, elegante, musculoase, cu osatura puternica; cele din spate robuste si musculoase; labele mici, ferme si ovale. Coada este atasata destul de sus, la inaltime cu linia salelor; trebuie amputata o treime din lungime; totusi, o coada lunga si bine purtata nu este un defect; cand animalul este in miscare, coada se ridica oblic. In privinta parului, exista doua varietati: Caniche cu par buclat si Caniche cu par snur. La Caniche cu par buclat acesta este bogat, cu textura fina, lanos, cret, elastic, rezistent si des, de lungime uniforma, formand bucle egale. La Caniche cu par snur acesta este bogat, cu textura fina, lanoasa si stransa, formand un fel de snururi (suvite) caracteristice, de lungime egala: cel putin 20 cm., cu cat mai lungi cu atat mai apreciate. Tunsoarea, la ambele varietati, este obligatorie. Sunt admise la expozitii doua modele: tunsoarea clasica - tip leu; tunsoarea moderna - model 1860. Origine:Rasa foarte veche. Desi astazi este un excelent caine insositor, de agrement, in trecut a fost folosit la vanatoarea la balta. Chiar denumirea de "caniche" deriva de la aptitudinile cainelui de inotator si vanator. Asupra acestei denumiri sunt mai multe pareri: unii sustin ca acest cuvint, "caniche", ar fi radacina latina de la "canis", inca o dovada ca acest caine este descendentul primilor caini domestici. (S-au gasit basoreliefuri egiptene care prezentau caini tunsi tip leu, asemanatori Canicheului de azi). Altii sustin ca numele de "caniche" deriva de la "canichon", care inseamna boboci de ras, vanati cu predilectie de Caniche. Denumirea lui in Germana - Pudel - provine de la cuvantul "puden" care inseamna a se juca in apa. Toate aceste diferite denumiri arata ca acest caine iubeste apa si vanatoarea, de unde si utilizarea lui in timpurile vechi la vanatoarea in mlastini. Originea sa se contopeste cu aceea a Barbetului, stramosul mai multor rase de caini de vanatoare. Caniche-ul are origine africana: s-a nascut in Nord-Estul Africii, unde triburile nomade de ciobani il foloseau la paza turmelor. Din Africa a trecut in Spania, odata cu triburile arabe, iar aici a fost incrucisat cu diferite rase indigene, mai ales cu Cao de Aqua, cainele pescarilor portughezi, care era tuns tip leu pentru a fi mai usor la vanatul in apa. Mai tarziu, tot cu triburile arabe a trecut muntii Pirinei si a ajuns in Franta. Ulterior s-a raspandit in toata Europa. In Franta a fost foarte apreciat. Prin imbunatatiri sucesive a ajuns sa fie un caine national, folosit mai ales la vanatoare. In aceasta situatie a ramas pana la mijlocul secolului al 18-lea cand, in timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea a devenit un caine de salon. Dupa mai multe selectiuni atente si severe, in timpul regelui Ludovic al XVI-lea au aparut si Caniche pitic si mijlociu, faima lor crescand mereu la toate curtile regale si in familiile nobile. In Anglia si America calitatea lui de vanator de rate in mlastini este si astazi apreciata si utilizata. Temperament:Caniche este un caine cu aspect frumos si mandru. Este inteligent, indraznet, vioi, sensibil, devotat, usor de dresat.
25.04.200817.8KB
europeana tip: loc de origine: tarile din nordul europei data de origine: secolul xix tarile dinEuropeana Tip: intermediar/cobby Loc de origine: tarile din nordul Europei Data de origine: secolul XIX Nationalitate: tarile din nordul Europei Recunoastere oficiala: 1982 Temperament: mediu activa, rezervata Scurt istoric Europeana este pisica raspandita de catre romani in toate tarile mediteraneene si in Europa de Nord. Aceasta rasa s-a adaptat perfect la toate conditiile de clima. Pisica europeana se trage din pisica egipteana adusa de romani in Italia si apoi in intregul imperiu. In Evul Mediu, aceste pisici au fost persecutate, in special cele negre fiind considerate animale diabolice. Primele exemplare au fost prezentate la prima expozitie de pisici din 1871, din Marea Britanie. Selectia incepe insa abia in 1925, fiind elaborate si un standard al rasei. Rasa a fost recunoscuta de FIFe la inceputul anilor ’80. Standardul Este o pisica de talie mijlocie, bine proportionate, solida si robusta, dar nu masiva.Capul este rotunjit, cu obrajii bine dezvoltati. Ochii sunt mari, putin oblici, de culoare galbena, verde, albastra sau ceacari la pisicile albe. Urechile sunt de dimensiuni medii si distantate intre ele. Gambele sunt solide. PArul este scurt, des, lucios, lipit de corp, fara puf. Caracterul Pisica active, galagioasa la nivel mediu, mai retrasa, putin agresiva. Aceasta rasa nu are o mare uniformitate de character, pisicile avand temperamente foarte diferite. In general, este adaptata la viata de familie, este un vanator excellent, sociabila si afectuasa fata de stapani. Desi pot trai si in apartament, au nevoie de spatiu pentru a se putea misca si juca.
26.04.20086.2KB
zebra guttata, originara din tinuturile exotice ale africii, noii guinee, sud-estul asiei,Zebra australiana, Taeniopygia guttata, originara din tinuturile exotice ale Africii, Madagascarului, Noii Guinee, sud-estul Asiei, Australiei si insulelor din Pacific. Denumirea sa provine de la coloritul penajului. Datorita ingrijirii relativ usoare, a rezistentei si a altor calitati, zebra australiana este considerata atat de crescatori, cat si de iubitori, o pasare ideala. Este o pasare foarte activa, jucausa si care canta mult pe tot parcursul vietii sale. Datorita vivacitatii sale, zebra australiana ajunge sa fie indragita de iubitorii de pasari de toate varstele. Achizitionarea Inainte de achizitionarea unei pasari exotice este indicat ca viitorul detinator sa se informeze cu privire la biologia, patologia, modul de viata si intretinere a speciei dorite. Inainte de cumparare, pasarea trebuie atent observata in ceea ce priveste aspectul exterior si comportamentul, renuntandu-se la achizitionare in cazul in care exteriorizeaza unele aspecte dubioase. Dupa achizitionare solicitati referiri detailate cu privire la sortimentele folosite in hrana, modul de pregatire al acesteia, fructe si verdeturi care pot fi sau nu administrate. Ca si in cazul altor animalute de companie, asigurati-va ca achizitionati un exemplar tanar intrucat acesta se va adapta cu un mai mare usurinta. Se vor prefera exemplarele vivace, "Ā˛sperioase"Ā¯, aceste atitudini fiind atribute ale varstei tinere. Obisnuirea cu nou proprietar si noul mediu de viata se va realiza treptat, prin acoperirea in primele zile, timp de cateva ore, a coliviei sau volierei cu un tifon. Acest lucru ii ofera pasarii siguranta si posibilitatea de cunoastere si adaptare in noul mediu de viata. In libertate, zebrele australiene traiesc in stoluri. Daca va hotarati sa achizitionati o zebra australiana, este de preferat sa cumparati cel putin doua exemplare, pentru ca daca duc o viata solitara, sufera, iar durata de supravietuire este mult scurtata. Aspectul exterior si dimensiunile Zebrele australiene frapeaza atat prin coloritul viu al penajului, cat si prin trilurile emise. Pasare de talie mica (circa 9-12 cm lungime), cu o greutate de 10-12 grame, zebra australiana prezinta un colorit de la rosu pana la gri si ciocolatiu, cu alb. Coloritul nu difera foarte mult intre mascul si femela, dar diferentierea sexelor se poate face pe baza culorii ciocului. Femelele prezinta ciocul de culoare portocalie, iar masculul, de culoare rosie. Adapostirea Zebrele australiene necesita un spatiu de locuit destul de extins, cu atat mai mult cu cat de obicei sunt crescute intr-o colivie sau voliera minim doua pasari (un cuplu). Zebrele australiene sunt pasari foarte sociabile, astfel ca intotdeauna este bine sa achizitionati un cuplu de la inceput, pentru ca asa se vor adapta si mai usor. Probabil ca va veti pune intrebarea de ce niste pasari atat de mici necesita un spatiu atat de mare. Raspunsul este simplu. In colivie sau voliera se introduc multiple accesorii absolut necesare unei vieti echilibrate si armonioase, iar in afara de asta, zebrele australiene necesita un spatiu suficient pentru miscare. Colivia sau voliera poate fi amplasata atat in apartament, cat si pe balcon, dar trebuie respectate cateva conditii esentiale: - evitati expunerea coliviei in soare puternic, in locuri cu curenti de aer sau cu umiditate crescuta; - evitati schimbarile bruste de temperatura, deoarece si ca si in cazul altor pasari exotice necesita o perioada de aclimatizare; - evitati zgomotele puternice; - temperatura minima tolerata este de 10-150C si cea maxima de 38-400C; - temperatura optima este cuprinsa intre 20-300C. Iata o lista de accesorii care trebuiesc obligatoriu introduse in colivie: - recipient pentru hrana (chiar doua pentru tipuri diferite de alimente); - un vas pentru apa, mai mult larg decat adanc; - un bol mai larg cu apa proaspata pentru scaldat; - un cuib care intotdeauna va fi plasat in partea superioara a coliviei. Cuibul, in general, din placaj su carton mai gros, de forma cubica, de dimensiune mica (12x12x12 cm), trebuie sa prezinte intrarea in partea superioara a uneia dintre fete. Cuibul va fi umplut in proportie de 30% cu iarba uscata. De asemenea, pe podeaua coliviei se va pune o cantitate redusa de fan pentru ca zebrelor australiene le place sa-si construiasca singure cuibul; - leagane; - bare pentru odihna; - in jurul cuibului se pot pune plante ornamentale; - fata de alte pasari de colivie (papagal, perus), zebrele australiene nu sunt innebunite dupa jucarioase. Este suficienta amplasarea unei oglinjoare pe una dintre laturile coliviei; aceasta le va tine ocupate o luga perioada din zi; - pe podeaua coliviei se va pun un prosop de hartie pentru a se putea mai usor igieniza; - recipientele de apa si hrana se vor curata zilnic; - accesoriile din colivie si colivia se vor igieniza cel putin o data pe saptamana; - nu lasati resturile alimentare de pe o zi pe alta intrucat multe dintre ele pot fermenta usor provocand in urma consumului afectiuni grave pasarii; - curatatea se va efectua cu apa fiarta si cu o perie dura, fara a face uz de detergenti sau dezinfectati care pot fi fatali pasarii. Hranirea Hrana administrata trebuie sa fie diversa. Zebrelor australiene li se pot administra seminte pentru pasarile de talie mica. De asemenea, sunt mari consumatoare de mei, care nu ar trebui sa le lipseasca. Atentie insa, ca meiul din piete este nevitaminizat si poate induce hipo- sau avitaminoza B. li se mai pot administra: galbenus de ou fiert, coji de oua bine sfaramate, verdeturi (frunze de salata, de papadie) bine spalate, morcov ras, viermi de faina, branza dulce, etc. Apa de baut proaspata ar fi de preferat sa fie schimbata de doua ori pe zi si cel putin o data pe zi. Nu le place apa statuta. Boli si afectiuni curente Ca si in cazul altor pasari de colivie, Zebrele australiene nu sunt scutite de boli parazitare, infectioare sau de alimentatie (nutritionale). Stresul si conditiile inadecvate de crestere, in afara agentilor patogeni specifici, sunt unele dintre cauzele care favorizeaza sau determina aparitia imbolnavirilor. Multe dintre afectiunile semnalate la pasarile de colivie se agraveaza sever in decursul a 24 de ore. In prima instanta veti constata anumite modificari de comportament, cum ar fi indispozitia sau oboseala care in unele cazuri pot sa nu fie de lunga durata, dar daca situatia persista este clar ca sunt semne ale unei stari de boala. Iata cateva indicii care va vor orienta in depistarea starii de boala la pasarile de colivie: - Aspectul penajului. La pasarea sanatoasa, penajul este lucios si stralucitor, compact si bine atasat de corp. La pasarea bolnava, penajul este zburlit, cu aspect neingrijit, "Ā˛prafuit", iar in regiunea cloacei poate fi murdarit cu materii fecale. - Modificarile fecalelor. Fecalele lichide pot apare in urma consumului de fructe, verdeturi si a altor nutreturi suculente, a variatiilor de temperatura, dar revenirea la normal a consistentei materiilor fecale se produce rapid (in cateva ore). Fecalele cu sange, spuma, colorate anormal sunt semne clare de boala. - Pasarea slabeste, evidentiindu-se osul sternului si se constata atrofia musuclaturii adiacente. - Ochii inflamati si prezenta de mucus la nivelul narilor pot fi semnele unei corize. - Respiratia dificila indicata de miscarile in ritm rapid ale pieptului sau ale intregului corp se constata in afectiuni respiratorii ca aspergiloza, psitacoza, acarioza. Procentul cel mai mare de mortalitate la pasarile de apartament este determinat de afectiunile digestive, bolile infecto-contagioase si traumatisme. Dintre bolile si afectiunile mai frecvent intalnite enumeram: Parazitii externi (paduchi, raia) pot determina in urma evolutiei, leziuni din ce in ce mai severe la nivelul pielii, eritem, cruste, smulgerea penelor, prurit si consecutiv, inapetenta, apatie si pierderi in greutate. Giardia si Cryptosporidium sunt doi paraziti des intalniti la pasari care determina afectiuni ale tubului digestiv din ce in ce mai severe, manifestate prin sindrom diareic cu fecale moi, apoi lichide, inapetenta, apatie, deshidratare severa si in curand la moartea pasarii. Hipovitamonoza B reprezinta o deficienta in stocarea si utilizarea vitaminelor complexului B, datorata in prima instanta consumului de mei nevitaminizat care contine o antivitamina B si care accentueaza deficitul vitaminelor B din organismul pasarii. Pasarea este apatica, sta zburlita, prezinta stare de somnolenta si tulburari de echilibru. Psitacoza este o boala infecto-contagioasa a pasarilor manifestata in special, prin simptome respiratorii (secretii la nivel ocular si naza) si/sau diaree. Pasarea slabeste drastic, nu se mai alimenteaza corespunzator si in final, moare. In afara acestor boli, Zebra australiana este predispusa diferitelor fracturi ale aripilor si picioarelor, proceselor tumorale, intoxicatiilor cu diferite toxice, constipatiei diferitelor boli infecto-contagioase ale pasarilor in general, retentiei de oua, etc. Speranta medie de viata a zebrelor australiene este de 8-10 ani, in captivitate, si un pic mai mare (12-15 ani), in libertate.
25.04.20084.8KB
broastele testoase nu se poate vorbi de o anumita varsta de deoarece aceasta este foarte variabila,REPRODUCEREA Reproducerea testoaselor La broastele testoase nu se poate vorbi de o anumita varsta de reproducere, deoarece aceasta este foarte variabila, de la o specie la alta, dar si in cadrul aceleiasi specii, de la un individ la altul, in functie de conditiile de care a beneficiat si ea se deruleaza pe o perioada foarte lunga de timp. Trebuie sa retinem ca masculii sunt in general mai precoce comparativ cu femelele, diferenta care poate fi de unul sau chiar mai multi ani. Dupa unii cercetatori, atingerea maturitatii reproductive este in stransa interdependenta cu talia animalului si cu conditiile de viata asigurate si mai putin cu varsta animalelor. Apreciind varsta relativ optima de imperechere la unele specii crescute in captivitate, putem constata ca cele mai precoce sunt broastele testoase cu tample rosii (6-20 ani). In mediul natural, broastele testoase, in perioada de reproducere, au un comportament teritorial foarte bine marcat, pe care ii pastreaza cu strictete toata viata, aspect pe care trebuie sa il avem in vedere si atunci cand le crestem in captivitate. Astfel, broastele testoase nu se vor reproduce daca nu le vom crea conditii care sa copieze cat de cat pe cele din zonele cadrului natural. O data cu apropierea momentului imperecherii, daca se cresc mai multi indivizii la un loc, masculii incep sa se bata pentru castigarea partenerei. In acest sens, masculii executa adevarate parade nuptiale in fata femelelor, deplasandu-se in forta, atingandu-se de nenumarate ori de carapacea partenerei, facand-o sa vibreze, scarpinand usor barbia femelei cu ajutorul membrelor anterioare, musca uneori femela, se invarte in cerc in jurul sau in fata acesteia etc. De asemenea, la unele specii, maeculul emite niste sunete care seamana mai degraba cu un scancet prin care implora acceptul femelei sau executa miscari de lateralitate a capului, pana la acordul partenerei. La broasca testoase de apa, imperecherea are loc dupa urmariri frenetice in bazinele acvatice, ciocniri numeroase si nu de putine ori chiar muscaturi destul de brutale. La alte specii de testoase de apa, masculul executa o serie de miscari acrobatice, inotand in fata femelei in toate pozitiile, inclusiv pe spate, in cerc, in paralel, sub ea etc. Imperecherea broastelor testoase in conditiile de la noi din tara are loc de primavara pana la finele verii, in functie de temperatura exterioara, cu toate ca in captivitate s-a constatat ca ele se pot reproduce pe tot parcursul anului, insa cu frecventa cea mai mare la inceputul verii. reproducerea broastelor testoase La broastele testoase acvatice, imperecherea are loc in apa, unde masculul inoata pe spatele femelei si ramane in aceasta pozitie mai bine de o ora, agatandu-se de carapacea acesteia. Actul coplutator se deruleaza in mai multe zile, avand o durata ce se intinde de la cateva minute, la peste o ora. Broastele de uscat, care au forme mai convexe, intampina o serie de dificultati in actul reproductiv, ceea ce face ca masculul sa depuna eforturi considerabile pana sa poata fecunda femela. Convexitatea pronuntata a plastronului masculilor si testului femelelor, aduce adesea masculul in pozitii acrobatice, care atinge o verticalitate aproape perfecta. In aceasta situatie femela vine in intampinarea masculului, sprijinindu-l cu ajutorul membrelor posterioare sa nu cada pe spate si sa poata executa actul imperecherii. Masculul. cu gatul intins, ridicat pe membrele posterioare, repliaza penisul inspre inainte si il introduce in cloaca femelei. La anumite specii, daca conditiile de viata nu sunt corespunzatoare, femelele au posibilitatea de a-si stoca materialul seminal si deci de a fecunda mai multe serii de ouat, particularitate care ofera una din posibilitatile de protejare si perpetuare a speciei. Dupa imperechere, la circa 8-10 saptamani, in functie de temperatura mediului ambiant si de specie, are loc depunerea oualor. Trebuie sa mentionam ca unele specii de testoase au posibilitatea de depunere a oualor in mai multe reprize, pe durata aceluiasi sezon, ceea ce reprezinta tot adaptabilitatea la mediu si un coeficient de siguranta pentru obtinerea de noi generatii. Inainte de depunerea oualor, broastele testoase femele aleg locurile cele mai corespunzatoare, specifice zonelor in care traiesc sau a celor in care se reproduc. Astfel, broastele testoase de uscat cauta zone cu pamant relativ afanat, unde sapa gropi pana la adancimi variabile, ce depind de specie. Dupa depunerea oualor, broasca le acopera cu pamant, pentru mascarea teritoriului. Broastele testoase nu au nici un fel de grija de cuib si respectiv de viitorii produsi, instinctul matern fiind inexistent. Durata incubarii prezinta o variabilitate foarte mare, cuprinsa intre 60 si 150 de zile si depinde, pe langa conditiile de mediu si de specie si chiar de individ. Foarte interesanta este actiunea temperaturii asupra ecloziunii, care poate totodata influenta intr-o oarecare masura si diferentierea sexelor. Astfel, daca temperatura este ridicata (peste media temperaturii din zona, in care au fost depuse ouale), se vor dezvolta un numarmai mare de femele, in timp ce la temperaturi mai scazute, se vor obtine mai multi masculi. pregatirea cuibului ouatul Contrar legilor geneticii referitoare la determinarea sexelor, a caror baze se pun in timpul procesului de fecundatie, la broasca testoasa, acest rol revine, conform cercetarilor intreprinse de Claude Piean, influentei pe care o exercita temperatura. Potrivit acestor cercetari, dirijand temperatura de incubatie, exista posibilitatea de obtinere numai de femele sau numai de masculi. La temperaturi intermediare, se obtin atat masculi, cat si femele, in proportii relativ egale, iar, in functie de specie, se mai pot intalni si indivizi intersex. La broasca testoasa de apa europeana, temperatura optima pentru obtinerea ambelor sexe in proportii relativ egale, este de 29°C, iar daca aceasta este mai mica, se vor obtine mai multi masculi, in schimb, peste acesta temperatura, vor fi mai multe femele. influenta temperaturii asupra raportului dintre sexe Ouale depuse de broastele testoase au marimi si forme diferite, in functie de specie, dar cu structura relativ asemanatoare cu cea a oualor de pasare. Se deosebesc de acestea in primul rand prin aspectul pergamentos al cojii si o suplete mai mare a acesteia. Din punct de vedere structural, oul este constituit din doua componente distincte, un asa-zis galbenus (ovula sau vitelusul) si un albus (albumina), secreta de-a lungul traiectului parcurs de ovula prin oviduct. O particularitate a albusului este de a absorbi apa, el asigurand rezerva de proteina si umiditate pentru embrionul ce se dezvolta. Evolutia embrionului este relativ lenta si se face pe seama componentelor viteline care sunt consumate aproape in totalitate, insa, nu de putine ori, la ecloziune, sacul vitelin este inca prezent, el nefiind resorbit total. Puii nascuti au capacea relativ moale, dar se intareste o data cu inaintarea in varsta. O data terminata dezvoltarea viitorului produs, acesta beneficiind de un dinte cornos, situat la extremitata botului, are posibilitatea de a taia cochilia si a iesi din ou. Dintele dispare nu la mult timp dupa eclozare. Reproducerea broastelor testoase crescute in captivitate De multe ori, crescatorii experimentati sau amatorii de broaste testoase, isi pun problema inmultirii acestei specii si in captivitate, operatiune care nu este atat de usoara cum pare la prima vedere. Cu toate acestea, fenomenul este posibil si de multe ori realizabil. Daca aprecierea capacitatii reproductive este mai greu de realizat, deoarece nu exista inca metode de a controla fecunditatea reproducatorilor, exista posibilitatea ca din totalul oualor depuse, o parte sa poata fi incubate artificial. Tehnica incubarii artificiale este in prezent pusa la punct si numai o documentare corespunzatoare in acest sens mai trebuie facuta, de cei care doresc sa inmulteasca artificial mai repede broastele testoase. Pentru obtinerea unor oua corespunzatoare incubatiei este nevoie, in primul rand, de o pregatire adecvata a reproducatorilor. In acest sens, se impune aplicarea unui regim alimentar foarte bine controlat, care sa nu favorizeze stari de obezitate, deoarece acestea pot conduce la o sterilitate partiala sau chiar totala. Hrana administrata reproducatorilor va trebui sa fie de volum mic, insa sa cuprinda toate elementele necesare organismului, dintre care vitaminele si componentele minerale au un rol determinant in ovogeneza si spermatogeneza. Un alt element pe care trebuie sa-l avem in vedere este calitatea hranei administrate, directie in care se va tine cont ca acesta sa cuprinda in special proteine de calitate superioara, asigurate prin hrana pe cat posibil vie si proaspata pentru cele carnivore si respectiv proaspata si diversificata pentru cele omnivore. O importanta deosebita pentru reusita activitatii reproductive o constituie asigurarea si respectarea regimului alimentar, precum si a conditiilor de confort, in stransa corespondenta cu cerintele ritmului biologic, caracteristic fiecarui tip de broasca testoasa. De asemenea, se va tine cont totodata de alternanta fazelor de activitate si respectiv de odihna specifica acestora. O alta particularitate ce trebuie sa ne fie in atentie in activitatea broastelor testoase, este fluctuatia de temperatura la care sunt supuse in mediul natural testoasele si pe care trebuie sa o asiguram si in captivitate. In acest sens, in terariile pe care le amenajam pentru testoase, trebuie sa avem atat zone cu temperaturi mai ridicate, cat si zone mai racoroase, astfel ca animalele sa-si poata alege in orice moment locul de odihna sau de incalzire, in functie de cerintele biologice la un moment dat, precum si zone perfect uscate sau zone umede, pentru imbaiat. De asemenea, se impune ca, pe durata noptii, temperatura sa scada asemanator cu cea pe care o suporta animalele in mediul natural (cu 5-8°C mai redusa fata de cea peste zi). Activitatea de reproductie la broasca testoasa europeana debuteaza in mod obisnuit, la putin timp dupa ce iese din somnul de hibernare, considerent pentru care in acest caz nu este nevoie de interventia omului, decat in cazuri speciale. Un element important in reusita declansarii activitatii reproductive il constituie alernanta perioadelor de lumina-intuneric (fotoperiodism), respectiv durata celor doua faze. O situatie mai delicata o intalnim in cazul broastelor testoase tropicale si subtropicale, la care asigurarea unui regim de lumina cat mai corespunzator poate fi obtinut prin reducerea timpului de lumina de la 8-12 ore pe zi la 6 ore si o scadere a temperaturii cu (4-5°C) incepand cu circa 30 de zile inainte de declansarea sezonului obisnuit de reproducere care are loc in cadrul natural. In etapa a doua se vor reduce in mod progresiv cei doi parametri la valorile obisnuite, program ce se va derula pe parcursul urmatoarei perioade. Scaderea sau cresterea temperaturii, precum si modificerea regimuluide lumina se face treptat, pentru a permite animalului o adaptare usoara si pentru a nu-l stresa. Experienta unor vechi crescatori de broaste testoase a confirmat ca o separare pe sexe a partenerilor inainte de actul reproductiv a avut efecte benefice asupra comportamentului sexual si a rezultatelor de reproductie. Acest aspect a fost demonstrat si de experientele efectuate pe broaste testoase marine, la care o crestere prelungita impreuna a celor doua sexe a diminuat apetitul sexual si o scadere a fecunditatii, pe cand o crestere individuala pana la imperechere este mult mai corespunzatoare. O imbunatatire a indicilor de fecunditate s-a putut constata si in cazul in care in doua spatii ingradite paralele s-au format loturi de 4-5 indivizi din cele doua sexe, situatie care a declansat cresterea spiritului de competitie sau chiar o emulare a apetitului sexual si sporire a fecunditatii. La broasca testoasa carbonifera s-au obtinut rezultate foarte bune daca indivizii, o data pregatiti pentru reproducere au fost supusi unor pulverizari fine de apa, asemanatoare cu ploile ce cad in sezonul de reproducere in mediul natural si care declanseaza foarte rapid cuplarea celor doi parteneri. Asa cum mentionam cea mai devreme, pentru depunerea oualor sunt necesare conditii care sa favorizeze incubatia si care sa asigure locuri destinate special acestui scop. Daca crestem broastele testoase in sezonul cald in gradina, problema se simplifica deoarece broasca testoasa isi alege ea singura locul de depunere a oualor. In acvariu insa este nevoie sa amenajam un loc special de nisip sau alta structura de pamant usor afanat si pe cat posibil aranjat intr-o usoara panta. Aceasta panta este necesara si pentru a crea conditii favorabile actului imperecherii, care altfel se desfasoara destul de dificil. Nisipul sau pamantul care este destinat pentru depunerea oualor trebuie sa fie uscat, iar dupa depunerea pontei se va folosi fie un bec pentru incalzirea zonei, fie se va acoperii acest cuib cu frunze sau paie, asigurand astfel o temperatura mai constanta. Daca incubatia se face in mod artificial. dupa ce femela a depus ouale, acestea se vor recolta si se vor introduce in incubatoare destinate acestui scop. La manipularea oualor de broasca testoasa se va avea in vedere particularitatile structurale ale acestora, deoarece, in caza contrar, se poate compromite intreaga operatiune. Dupa cum este cunoscut, ouale de broasca testoasa sunt lipsite de salaze (cordoane de albumina care sustin galbenusul si embrionul). In cazul unor miscari necontrolate, se produce moartea embrionului, deoarece are loc scurgerea aerului embrionar si ruperea vaselor sangvine. Pentru incubatia artificiala se pot face simple amenajari care sa permita obtinerea de noi produsi. Materialul necesar pentru construirea unui incubator este reprezentat de un mic recipient din plastic sau sticla, care sa fie dotat si cu un capac sau chiar un acvariu de dimensiuni mai mici. Se mai poate folosi o cutie din plastic in care se vor amplasa ouale, nisip bine sterilizat, un bec de 40 W sau o rezistenta electrica pentru incalzirea apei si un termometru de control. Temperatura de incubatie asigurata prin intermediul becului este de 28-30°C, care arde circa 8-9 ore pe zi, sau se poate monta o termorezistenta elecrica de 25-30 W care sa asigure temperatura necesara. Placa de sticla care acopera acvariul asigura mentinerea unei umiditati relativ constante. modele de incubatoare Daca seutilizeaza incubatoare cu apa, pentru broastele testoase de tipul Cistuda sau Hermann, aceasta trebuie sa fie incalzita la 30-32°C, pentru ca nisipul sa asigure temperatura de 26-28°C. Termometrele plasate in apa si nisip ne permit sa avem permanent date precise de control pentru cele doua medii. Capacul care acopera recipientul asigura o mentinere a unei umiditati optime de 80-90% in interiorul incubatorului. Este de asemenea necesara asigurarea unor orificii in capacul sau pereii incubatorului, pentru o aerare corespunzatoare bunei dezvoltari embrionare. Durata timpului de incubatie este variabila si dependenta atat de specie, cat si de conditiile asigurate in incubator, variind in general intre 60 si 100 zile. Din momentul inceperii ecloziunii si pana la parasirea oului, trece o durata ce poate fi cuprinsa intre cateva ore si chiar 2-3 zile. Aceasta durata depinde de gradul de dezvoltare al viitorului produs, vigoarea acestuia si eficacitatea ciocului cornificat de care beneficiaza in acesta etapa. La eclozare, micutele broaste mai pot prezenta inca resturi ale savului vitelin, situatie in care ele vor fi introduse in cutii sau incubatoare, pana cand acesta va fi absorbit in totalitate. Dupa depasirea acestei faze, broscutele testoase se pot transfera in acvariu - sau in alte spatii amenajate, in care se vor creste in continuare. eclozarea acvariu cu parametrii controlabili Pentru a ne familiariza mai bine cu unele insusiri reproductive, prezentam in continuare cativa indici de reproducere la cele mai raspandite broaste testoase crescute in tara noastra.
01.05.200811.7KB

 
cear ca a ametit rau de tot poze funny cu pisicutecear ca a ametit rau de tot
24.04.200821.1KB
aceasta pisica, foarte cu un mic linx, are istoria legata de cea a poporului viking care o consideraAceasta pisica, foarte asemanatoare cu un mic linx, are istoria legata de cea a poporului viking care o considera sacra. Conform legendei, doua pisici mari cu blana alba si matasoasa trageau carul zeitei nordice Freya, zeita dragostei si a fertilitatii. Se pare ca marile pisici ale padurilor au fost tovarasi credinciosi ai cuceritorilor nordici imbarcati pe corabiile vikingilor pentru a apara de rozatoare camarile de alimente. Asemanarea dintre pisica norvegiana si amercana Maine coon se datoreaza, poate, stramosilor sositi impreuna cu conchistadorii nordici in Lumea Noua, cand acestia erau in culmea expansiunii lor peste mari si oceane. Rasa este originara din Norvegia, unde a ajuns la actualele caracteristici tocmai pentru a supravietui in clima rece a Nordului. Dimensiunile mari si parul lung sunt o adaptare perfecta la conditiile dificile de viata din regiune. Prima atestare istorica a resei norvegiene dateaza din anul 1599, cand naturalistul Peter Clauson Friis a descries o pisica avand caracteristicile fizice foarte asemanatoare actualei rase sau a unui mic linx. Rasa a fost mentionata in povestile norvegiene din perioada cuprinsa intre 1837 si 1852. Norvegiana de padure a trezit interesul crescatorilor in anii ’30 cand este initiat un program de selectie pentru a fixa caracteristicile si a intocmi un standard al rasei. Pisica ajunge in Marea Britanie abia in 1973 si, de aici, cateva exemplare au fost duse in Statele Unite unde s-au bucurat de un mare success. In 1975 a fost fondat in Norvegia primul club al rasei, iar dupa doi ani, norvegiana de padure a fost recunoscuta official de FIFe. Rasa este considerata pisica nationala a Norvegiei, unde este cunoscuta sub numele de Norsk Skaukatt. Norvegiana de padure este inalta si are un corp elegant, de talie mare. Capul trebuie sa formeze un triunghi echilateral cu urechile, profilul este lung, drept sin u trebuie sa aiba denivelari ale liniei nasului. Ochii sunt migdalati, oblici, mari si de culori armonizate cu cele ale blanii. Urechile de dimensiuni medii continua linia obrajilor si sunt impodobite la extremitati cu smocuri de par. Gambele sunt inalte, cele posterioare mai lungi decat cele anterioare, iar coada este lunga si stufoasa. Blana, mai ales iarna, are dedesubt un puf abundant. Zona din jurul gatului are un plastron pufos in partea din fata, un guler lateral lat iar la ceafa un fel de coama. Parul este mai lung in jurul gatului, pe coapse sip e coada; cel de la suprafata este lucios si gras. Norvegiana de padure are un character mediu active, vigilent si cu capacitate de reactie, destul de independent, dar afectuos si sociabil fata de om cu care ii place sa se joace chiar sic and este adult. Este foarte inteligenta. Masculul cauta in special contactul cu fiintele umane, in timp ce femelele nu suporta, cateodata, sa fie luate in brate. Accepta prezenta copiilor si a altor pisici, si traieste in liniste si cu alte animale. Este posibil ca uneori masculii san u suporte prezenta pisoilor, insa in general nu sunt pisici agresive. Sunt tacute si retrase. Nu se teme de zgomotele puternice si nici de persoanele straine. Isi arata increderea fata de cineva mergand cu coada ridicata vertical, ca un penaj. Daca are la dispozitie o gradina, va alerga si se va catara, insa se adapteaza usor si la viata in apartament. Ingrijire: Dieta acestei pisici trebuie supravegheata pentru a nu se ingrasa. Desi este o pisica foarte harnica, ajutorul omului este binevenit - blana trebuie ingrijita periodic pentru a fi intr-o stare cat mai buna. Norvegiana de padure traieste in medie intre 10 si 12 ani.
24.04.200827.5KB
cobby loc de origine: marea britanie data de origine: secolul xix marea britanie oficiala: 1889Persana Tip: cobby Loc de origine: Marea Britanie Data de origine: secolul XIX Nationalitate: Marea Britanie Recunoastere oficiala: 1889 Temperament: nevoie scazuta de atentie, putin activa, retrasa, agresivitate redusa Scurt istoric Primele pisici cu par lung au fost aduse in Marea Britanie din Orientul Mijlociu si din Franta, din care crescatorii britanici au inceput selectia unor exemplare spectaculoase, cu corpul masiv si rotunjit, cu par lung si impunator. Pisicile persane au un mare success, fiind intalnite si in resedintele regale ca Buckingham Palace si Castelul Windsor. In 1871, sunt prezentate la prima expozitie engleza de la Crystal Palace – Londra, iar in 1889 apare primul standard care impune o conformatie mai putin accentuata, cu parul mai rar, botul mai lung. Este redusa si gama admisa de culori: negru, alb, albastru, crem, cu toate nuantele lor, precum si tabby in aceleasi culori. In 1901 se adauga culori noi: smoke, chinchilla, carapace de broasca testoasa, bicolor, tricolor, samur. Din Anglia, pisicile persane se raspandesc usor si in Statele Unite, devenind chiar mai populare decat rasa Maine Coon, care detinuse pana atunci suprematia. Aici, crescatorii americani obtin o selectie si mai avansata, o varietate cu corpul mai scurt, compact, cu parul mai lung, abundent, denumita Peke-faced Persian, Persana cu figura de Pekinez. Astazi, tendinta este de a pastra structura corporala in cadrul unor limite etice necesare unei stari corecte de sanatate a animalului, motiv pentru care nu se mai premiaza selectia unor exemplare care nu se incadreaza in acest standard. Standardul Persanele au un aspect bondoc si robust, cu corpul masiv sustinut de labe scurte si puternice. Capul este mare, rotund, masiv, cu craniul lat si cu obrajii plini. Nasul este scurt si lat. Barbia este bine dezvoltata si asigura o buna inchidere a maxilarelor. Ochii sunt mari, rotunzi, bine deschisi si distantati, urechile mici, indreptate spre inainte, urmeaza rotunjimea capului. Gatul este scurt si puternic, continuand cu corpul, care are proportii armonioase. Gambele sunt scurte, cu extremitati mari, rotunde si cu pernite negre sau maro-inchis. Coada, relative scurta, acoperita de par des, este purtata drept si putin aplecata in jos fata de linia spinarii; nu este niciodata tarata pe jos in timpul mersului. Parul, de o incredibila varietate de culori, poate atinge lungimea de 15-20 cm, cu puf bogat. Fiecare dintre cele trei straturi ale blanii este perfect dezvoltat, des, bogat si robust pe toate zonele corpului. Caracterul Persana este o pisica de casa ideala datorita temperamentului sau calm si independent, necesitand o ambianta sigura si linistita, o prezenta discreta, ingrijire si mangaieri zilnice. Suporta bine singuratatea, are un character afectuos, lipsit de agresivitate,. Nu este bine sa fie tinuta in brate prea mult datorita parului ei lung care o face sa se incalzeasca foarte tare. Are un temperament sensibil, ascunzandu-se daca este sacaita sau deranjata de persoane straine. Mediu compatibila cu alte pisici sau cu copiii. Nu este galagioasa. Nivelul de activitate este foarte scazut. Ingrijire Aceste pisici nu sunt prea active, fiind predispuse la obezitate, asa ca este necesara supravegherea atenta a dietei lor. Datorita parului lung, necesita o ingrijire foarte atenta si minutioasa, in fiecare zi. Astfel, pisica este ajutata in cadrul activitatii ei proprii de ingrijire a blanii, fiind inlaturat cat mai mult par mort pe care in mod normal l-ar inghiti. De asemenea, perierea regulate are ca efect o blana sanatoasa si frumoasa, fara smocuri de par incalcit. Speranta de viata: 10-12 ani.
26.04.200813.5KB
:rusine: un pic nu credeti? babuinii gelada:rusine: un pic inspaimantatori nu credeti?
27.04.20089.8KB

 
:d si inca una pisicuta mea prea:D si inca una
26.04.200826.5KB
2 terra nova2
24.04.200837.6KB
am si eu doua poze albastra de rusiaam si eu doua poze
25.04.200818KB
parca vrea sami spuna ceva pisicuta mea preaparca vrea sami spuna ceva
26.04.200835.3KB

 
ma duc sa alerg putin poate ma usuc intre timp cainele meu burkyma duc sa alerg putin poate ma usuc intre timp
26.04.200820KB
nu imi iese apa din urechi? cainele meu burkynu imi iese apa din urechi?
26.04.200820KB
:) labradorul:)
24.04.200811.1KB
si asta albastra de rusiasi asta
25.04.200817.4KB

 
1 poze funny1
24.04.200823.3KB
inca unainca una
01.05.200811.4KB
descriere: caine cu blana aspra, sarmoasa, cap alungit si turtit, piept larg, labele din fata foarteDescriere: Caine cu blana aspra, sarmoasa, cap alungit si turtit, piept larg, labele din fata foarte drepte Origine: Regiunea Airedale din Anglia, botezat dupa Valea Aire Greutate/inaltime: 18-29kg/56-61cm Culori: Cafeniu cu sa neagra Speranta de viata: 10-12 ani Temperament: Curajos, protector, are nevoie de dragoste si respect, prietenos cu strainii, incapatanat, loial, sensibil, inteligent, daca nu este dresat poate fi foarte galagios si agitat, nu raspunde la dresajul dur, se inteleg bine cu alte animale, dar sunt dominanti in relatia cu alti caini Aptitudini: Vanator, caine de companie, folosit in politie si armata Conditii de viata: Nu este caine de apartament, are nevoie de o curte de dimensiuni cel putin medii
27.04.20086.8KB
hai sa va mai pun poze perusulhai sa va mai pun poze
25.04.200832.3KB

 
si inca una angora turceascasi inca una
25.04.20083.6KB
2 poze funny2
24.04.200830.7KB
si inca unasi inca una
01.05.200814.2KB
xipho este un peste fusiform, suficient de se disting cu usurinta de femele prin prezenta extensieiXipho este un peste fusiform, suficient de mare.Masculii se disting cu usurinta de femele prin prezenta extensiei sub forma de spada a inotatoarei caudale. din cauza acestui adaos pe care il prezinta masculii, Xipho a fost supranumit ''pestele spada''. Coloritul acestui peste este foarte divers. Nu prea exigent in ceea ce priveste apa, Xipho este cunoscut drept un peste usor de crescut si de reprodus. De asemenea, este un peste omnivor, deci simplu de hranit.Va accepta fara nicio retinere fulgii speciali.Cu toate acestea, este necesar sa-i suplimentati meniul cu hrana vegetala daca nu vreti sa va treziti fara plante in acvariu!Nici hrana vie nu trebuie scoasa din calcul. Deseori masculii''se bat'' pentru a intra in gratiile femelei.Din fericire, aceste disputenu au consecinte.De obicei, trebuie sa pastrati un mascul pentru trei femele. Pestii Xipho au naravul de a-si devora puii daca acestea nu sunt mutati imediat in alt acvariu.
25.04.200828.3KB

 
si 4 poze funny cu pisicutesi 4
24.04.200827.2KB
3 poze funny cu pisicute3
24.04.200827.9KB
=) bichon frise=)
27.04.200823.1KB
hei io am incurcato mai rau decat ele de mai multe ori :nod: poze funny cu pisicutehei io am incurcato mai rau decat ele de mai multe ori :nod:
24.04.200821.4KB

 
maine coon tip: loc de origine: statele unite data de origine: secolul xix statele uniteMaine Coon Tip: intermediar Loc de origine: Statele Unite Data de origine: secolul XIX Nationalitate: Statele Unite Recunoastere oficiala: 1967 Temperament: echilibrata, puternic reactiva, independenta Scurt istoric Asa-numita “urs spalator” din Maine, se povesteste ca pisica din aceasta rasa este rodul unei iubiri imposibile dintre un ursulet spalator (“racoon”) si o pisica salbatica din padurile din Maine. O alta versiune spune ca ar descinde din pisicile ajunse in America pe corabiile vikingilor. Conform unei alte ipoteze, stramosul rasei ar fi pisica Mariei Antoaneta, expediata in Statele Unite pentru a o salva de furia revolutionarilor francezi. Printre stramosii rasei se afla pisici aduse din Europa si din Asia in secolul al XVII-lea. Selectia rasei se pare ca este insa incrucisarea dirijata intre rasa comuna americana, American Shorthair, si pisici cu par lung tip Angora. Aceasta rasa s-a adaptat la conditiile din Maine – un stat din NE Americii de Nord, intre Oceanul Atlantic si granite cu Canada. La prima expozitie de la New York din 1860, aceasta rasa este cel mai bine reprezentata. La inceputul secolului al XX-lea, nuamrul acestor exemplare prezente la expozitii incepe sa scada in favoarea pisicilor persane. In 1967 este recunoscuta ca rasa oficiala de catre Canadian Cat Association, iar la numai cativa ani CFA si TICA ii ratifica si ele standardul. In Europa, rasa apare dupa 1978, cand primele exemplare sunt aduse in Germania Occidentala. In Marea Britanie, rasa este prezentata pentru prima data in 1984. In 1985, statul Maine, printr-un act legislative, a consacrat rasa Maine coon ca “pisica nationala americana”. Standardul Este o pisica de talie mare. Corpul este rectangular, cu gambe inalte si puternice, scheletul este masiv, cu talie impunatoare, puternic si solid. Capul este mare, botul patrat, barbia este puternica si in linie cu nasul. Profilul trebuie sa fie alungit si cu concavitatea putin vizibila. Pometii sunt inalti si bine conturati, zona maxilarelor are un contur patrat. Urechile mari sunt purtate in sus, perpendicular pe craniu, impodobite cu smocuri de par. Ochii sunt mari si expresivi, usor ovali, darn u migdalati. Pentru ochi sunt admise toate culorile, iar albastrul numai la exemplarele albe. Masculii au gatul puternic, gambele de lungime medie, cu labe late, rotunjite si cu smocuri de par intre degete. Coada are lungimea egala cu corpul, cu par lung, des si moale, si este purtata in sus in timpul mersului. Blana este deasa si compacta, scurta pe cap, pe umeri sip e gambe; devine mai lung ape spate si pe solduri. Pe gambe formeaza un fel de pantaloni. Colierul din jurul grumazului este bine marcat. Parul este matasos si lucios, puful moale si fin, firele de la suprafata sunt netede si groase. Caracterul Este o pisica echilibrata, sociabila si cu un character cuminte; nu este galagioasa, insa are un mieunat specific. Mediu active, cu o capacitate de reactie foarte mare, foarte curioasa. Are un temperament independent, ii place sa isi controleze teritoriul. Se joaca de una singura sin u support intotdeauna prezenta strainilor. Nu este agresiva si se adapteaza la viata impreuna cu alte animale sau cu copiii. Blanda si afectuoasa, este insa si un mare vanator. Poate trai foarte usor in libertate. Ingrijire Hrana trebuie portionata cu mare grija deoarece aceasta pisica de talie mare nu trebuie sa se ingrase. Speranta de viata: 9-15 ani.
26.04.200831.7KB
si puii :wink2: :razz: setter irlandezsi puii :wink2: :razz:
25.04.200840.3KB
chihuahua clasa: clasa c. caini de companie grupa: grupa 9. rase de caini tinuti pentru agreementChihuahua clasa: Clasa C. Caini de Companie grupa: Grupa 9. Rase de caini tinuti pentru agreement standard: FCI - 218 talie: pitica origine: Mexic culoare: toate culorile si toate combinatiile greutate: maxim 2.7 kg inaltime: 16 - 22 cm Denumirea rasei provine de la statul Chiuhuahua din Mexic de unde se presupune ca provine rasa. Nu se cunostea nimic concret despre aceasta rasa pana in anul 1898 cand a fost adusa in Statele Unite din Mexic. Exista mai multe teorii despre originea sa: unii considera ca este o rasa indigena din America de Sud, descendenta din cainii sacri ai aztecilor; altii presupun ca rasa a fost introdusa in Lumea Noua de catre conchistadori; a treia teorie sustine ca rasa a ajuns in Mexic in secolul XIX venind din China. Pentru a sustine aceste teorii exista diferite marturii precum: inscriptii in manastirea din orasul Huejotzingo (situat intre Ciudad de Mexico si Puebla) datand din perioada tolteca; resturile unor animale mici gasite in sapaturile arheologice din Mexic; diferite informatii referitoare la caini mici adusi din Asia. Cu toate acestea, Chiuhuahua este considerata ca fiind cea mai veche rasa de caini de pe continentul American fiind introdusa in Europa abea la sfarsitul secolului XIX. Chiuhuahua este un foarte bun caine de companie. Plin de curaj si extrem de energic, mandru si intreprinzator, el ofera dar si cere multa afectiune. Are o vointa de fier si este foarte atasat de stapan – chiar pana la punctual de deveni gelos. Din fire este foarte suspicios si are incredere numai in stapanul sau. In prezenta strainilor isi urmeaza indeaproape stapanul, evitand sa fie calcat cu o dexteritate specifica rasei. Pentru unele persoane dresajul acestei rase poate parea dificila deoarece cainele Chiuhuahua este incapatanat, dar, este intelligent, si, cu rabdare, poate fi dresat. Deoarece are tendinta de a fi agresiv cu alte animale se recomanda sa fie foarte socializat de mic altfel devine agresiv atat cu alti caini cat si cu oamenii, inclusiv copii. Din acest motiv el nu este un caine recomandat pentru copii. Fiind atat de mic - cele mai valoroase exemplare cantaresc sub 1.3 kg - Chiuhuahua se adapteaza usor la viata in apartament. Desi toata lumea are tendinta de a-l lua tot timpul in brate, este recomandat sa fie lasat sa mearga pe jos pentru ca are nevoie de exercitiu fizic. Nu se indica folosirea zgardei, este de preferat un ham. In general Chiuhuahua este foarte friguros si are nevoie de un pullover pe vreme mai racoroasa. Un Chiuhuahua traieste in medie peste 15 ani. Pentru ca are nasul foarte scurt, are tendinta de a sforai. Ochii proeminenti sunt susceptibili la uscarea corneei si la glaucoma secundara. El mai este predispus la probleme ale gingiilor, raceli, stress, si rheumatism. Are tendinta de a se ingrasa si este indicata o hranire cu masura (si fara ciocolata). Puii de Chiuhuahua se nasc cu un cap foarte mare motiv pentru care este nevoie ca nasterea sa fie prin cesariana. Puii sunt vulnerabili la fracturi si alte accidente. Unele exemplare au molera pe tot parcursul vietii – deschizatura craniului de la nastere nu se inchide – si astfel sunt predispusi la accidente. Cu siguranta Chiuhuahua este cel mai mic caine din lume si se bucura de o popularitate enorma. El exprima farmecul gratios al cainelui care trebuie alintat dar poseda si un instinct innascut pentru protectie
26.04.200824.5KB
alta pozaalta poza
01.05.200811.6KB

 
sunt de acord cu cele 2 pisicute poze funny cu pisicutesunt de acord cu cele 2 pisicute
24.04.200822.4KB
tara in care este mascul 56 - 64 cm; femela 54 - 64 mascul 20 - 30 kg; femela 20 - 30 parului:Tara in care este inregistrat: Anglia Inaltime: mascul 56 - 64 cm; femela 54 - 64 cm Greutate: mascul 20 - 30 kg; femela 20 - 30 kg Culoarea parului: rosu-acaju, inchis pana la nuanta mahonului; castaniu stralucitor; rosu viu; se tolereaza inspicarile usoare, albe, pe frunte, pe piept si pe labe; nu sunt admise petele albe pe cap, pe membre sau pe coada, dar exista si varianta bicolora. Caracteristici: Este un atlet distins, dand impresia unui caine pur sange, suplu, zvelt su cursiv in miscari. Tinuta este mandra si nobila. Capul este in, lung, uscat si usor, bine modelat, caracterizat printr-un paralelism perfect intre falci si craniu. Craniul este oval, nasul negru cu narile bine deschise, botul aproape dreptunghiular, usor ascutit. Ochii de culoare castanie, brun inchis sau negru, de marime mijlocie, expresivi, au o privire inteligenta si vie. Urechile de marime mijlocie, ine, atasate destul de jos si mai inspre spate, cu varfurile rotunjite, atarna ca un fald. Trupul este de constructie armonioasa, pieptul adanc dar nu suficient de larg, spatele destul de lat, drept si puternic, coapsele musculoase, usor boltite, umerii oblici si lungi, membrele din fata drepte si nervoase, elastice, cu osatura puternica. Picioarele din spate sunt lungi si musculoase. Jaretul si articulatiile bine dezvoltate. Labele sunt mici si puternice. Coada de marime mijlocie, prinsa adanc, mai groasa la baza, fina la varf, este purtata la inaltimea liniei spatelui sau putin mai jos, usor curbata insa niciodata ridicata. parul este scurt si fin pe cap. Pe partea din fata a picioarelor si la varful urechilor este de lungimre mijlocie. La fel ca la Setterul Alb Englezesc, coada este impodobita cu franjuri de lungime mijlocie, mai scurte spre varf. Origine:Setterul Irlandez este unul dintre cei mai frumosi si eleganti caini englezesti de vanatoare. Provine din Spaniel Continental, care in secolul al 19-lea a fost incrucisat printr-o selectie atenta, cu Setterul Englezesc si cu Pointerul, in Irlanda, de unde s-a raspandit in toate tarile europene si in America. Temperament:Este un caine inteligent, energic, duios, devotat, cu temperament vioi, cu mare mobilitate, viteza si rezistenta la oboseala si caldura. Galopul sau este suplu si aerian, extraordinar de usor. Utilizare:Avand simtul mirosului foarte dezvoltat, vaneaza in orice fel de teren, fiind si un excelent inotator. Este folosit la vanatoarea de pasari, in special la sitari, ca si pentru alte specii de vanat. Dar adevaratele aptitudini ale Setterului Rosu Irlandez sunt valorificate utilizandu-l ca pontator la vanatul mic de ses, la camp deschis. Datorita infatisarii sale elegante, a blanii rosii, excelente, a calitatilor lui firesti, Setterul Irlandez este folosit tot mai mult ca un ravnit caine insotitor. Boli specifice pentru Setter Rosu Irlandez: -Displazia congenitala a soldului -Displazia congenitala a cotului -Otita externa
25.04.200821.9KB
cam nedumerit catelus poze funnycam nedumerit catelus
24.04.200824.2KB
descriere fizica generala: pisicile din rasa ocicat isi datoreaza numele asemanarii cu pisicaDescriere fizica generala: Pisicile din rasa Ocicat isi datoreaza numele asemanarii cu pisica Ocelot, o pisica salbatica cu blana patata. Insa nu numai blana contribuie la aspectul salbatic al acestei pisici, ci si gratia naturala si miscarile agile. Se aseamana foarte mult cu pisicile salbatice atunci cand vaneaza sau cand se joaca. Este o pisica de talie medie spre mare. Capul este bine conturat, mai mult lung decat lat, formand o curba usoara de la bot spre obraji. Botul este lat si bine definit. Barbia este adanca si bine conturata. Gatul este elegant si arcuit. Corpul este solid, cu o structura osoasa puternica si muschi bine dezoltati. Picioarele sunt puternice si musculoase, de lungime medie, cu labe compacte si ovale. Coada este lunga. Greutate: 2.5-6.5 kg Hranire: 80 kcal/kg/zi. Sanatate: Pisicile din rasa Ocicat sunt, in general, pisici sanatoase, fara probleme de sanatate specifice. Necesita vaccinare periodica si programe de deparazitare, ca si celelalte rase de pisici. Dupa varsta de opt ani, este bine sa mergeti cu pisica o data pe an la veterinar pentru un control de rutina. Energie: ridicata Compatibilitate cu alte pisici: ridicata Compatibilitate cu alte animale: medie Compaibilitate cu copiii: ridicata Caracter si tempeament: In ciuda aspectului lor de pisici salbatice, temperamentul pisicilor Ocicat nu reflecta acest lucru. Sunt foarte inteligente si jucause, curioase si prietenoase si nu sunt nicioadata agresive. Ca toate pisicile active, si ele prefera sa aiba companie si sunt foarte fericite in preajma oamenilor, dar daca acestia sunt plecati toata ziua la munca, o alta pisica Ocicat va deveni partenerul lor preferat de joaca. Ocicat se adapteaza foarte usor si traiesc bine atat in interior cat si in aer liber. Ingrijire: Pisicile din rasa Ocicat nu necesita ingrijire excesiva datorita faptului ca au blana scurta si lipita de corp. Au tendinta de a se auto-curata continuu pentru a-si pastra blana in conditii optime, dar se bucura si de atentia pe care le-o aorda oamenii prin periere. Blana este scurta, cu o textura satinata si lucioasa. Trebuie sa stea lipita de corp si sa nu para lanoasa. Patele sunt bine definite, in tipuri distincte, situate pe lateralele corpului, umerilor si picioarelor din spate, prelungindu-se pe picioare si pe burta. Pisicile din aceasta rasa nu au o culoare anume, dar ca si caracteristica comuna, culorile sunt clare, iar petele nu sunt neclare sau vagi. Blana de pe fata si de pe abdomen este ceva mai deschisa la culoare decat restul corpului, iar cea mai inchisa zona este varful cozii. Istorie: Ocicat este o rasa relativ noua de pisici, care a rezultat dintr-o incrucisare accidentala de pisici din rasele Siameza Seal Point si Abyssiniana in anii '60. Unul dintre pisoii rezultati era de culoare ciocolatie, cu pete aurii, semanand izbitor cu pisica salbatica Ocelot, de aici si numele de Ocicat. Mai tarziu, in programul de incrucisare a fost introdusa si American Shorthair. Rasa a castigat statutul de campioana in 1987 in America. In 1988, prima pisica din rasa Ocicat a ajuns in Marea Britanie, unde popularitatea lor este chiar mai mare decat in SUA.
26.04.20084.6KB

 
talie medie si rezistenta blana scurta si deasa de culoare alba punctata cu pete negre sau maro. -Descriere - Talie medie si rezistenta deosebita. - Blana scurta si deasa de culoare alba punctata cu pete negre sau maro. - Unghii albe sau de aceeasi culoare ca petele. - Nasul negru, maro sau gri foarte inchis. - Ochii maro inchis sau albastri cu o expresite intelingenta. - Puii se nasc complet albi, petele aparand dupa 10-15 zile. Temperament - Dalmatienii sunt foarte activi, jucausi, sensibili si loiali. - Au nevoie de compania oamenilor fara de care pot deveni deprimati. - Au o memorie foarte buna si isi pot aminti ani intregi daca au fost tratati prost. - Pot fi dresati pentru aparare si sunt caini buni de paza. Sunt ambitiosi si dornici sa isi multumeasca stapanul. Este foarte important sa ii felicitati atunci cand este cazul, pentru ca ei invata obiceiurile urate la fel de repede ca si pe cele bune. Sunt caini foarte hotarati, in special masculii. Fiind foarte incapatanati dresajul clasic nu da rezultatele scontate la dalmatieni, dar raspund foarte bine la dresajul pozitiv, cel in care cainelui nu i se spune "nu" tot timpul. Inaltime - 50-60 cm Greutate - aproximativ 25 kg. Boli - Surzenia afecteaza 10-12% din puii dalmatienilor. - Pietrele la rinichi si alergiile pielii sunt de asemenea intalnite. Nivelul de acid uric este la dalmatieni cel mai mare dintre toate rasele de caini, cauzand uneori blocaj renal. Doctorii veteranari recomanda o dieta saraca in proteine pentru aceasta rasa pentru a preveni problemele aparatului urinar. Conditii de viata - Nu este cainele potrivit pentru un apartament, decat daca poate fi scos foarte des afara la plimbare de cateva ori pe zi. - Ideal pentru el ar fi insa o curte de dimensiuni cel putin medii. Asta l-ar face cu adevarat fericit. - Nu este recomndat sa fie tinut afara in frig. Speranta de viata - 10-12 ani. Stapanul ideal - Este o persoana rabdatoare si hotarata sa ii acorde atentia si activitatea de care el are atata nevoie. Daca sunteti o persoana cu un program incarcat de lucru sau intentionati sa plecati de acasa lungi perioade de timp nu va luati un dalmatian. Relatia cu copii - Daca aveti copii sub 6 ani trebuie sa stiti ca un dalmatian matur ii poate lovi accidental pe copii fiind un caine foarte exuberant. Este recomndat ca dalmatianul sa nu fie lasat singur cu copii, deoarece copii nu stiu mereu cum trebuie tratat un caine si orice caine are limita sa. Relatia cu alte animale de companie - In general se inteleg foarte bine cu alti caini, chiar si cu pisicile daca sunt prezentati asa cum se cuvine. Probleme care pot aparea - Influientati de filmele Disney, parintii pot decide sa cumpere copilului un pui de dalmatian, crezand ca in realiate puii se comporta exact ca cei de pe ecran. Dansii nu trebuie sa uite insa ca acest catelus dragalas se va transforma rapid in un adult foarte energic de circa 25 de kilograme. - Sunt firi foarte incapatanate si daca nu li se acorda suficienta atentie vor aparea mari probleme de comunicare.
26.04.20085.7KB
descriere fizica generala: cornish rex este o pisica eleganta, cu blana ondulata, de statuta micaDescriere fizica generala: Cornish Rex este o pisica eleganta, cu blana ondulata, de statuta mica spre medie. Semnul distinctiv al acestei rase este blana sa, care este scurta si carliontata sau ondulata si absenta unui strat de blana primar. Fiecare fir de par in parte este carliontat, ceea ce produce un efect dezordonat al blanii. Blana unei Rex este plusata si placuta la atingere. Cornish Fox are o fata de "vulpita", iar expresia alerta ii indica natura de animal care traieste in aer liber si voiosia. Desi are o statura longilina, delicata, cu oase fine, corpul este foarte musculos. Picioarele sunt lungi si drepte, dand impresia de inaltime, iar labele sunt ovale. Coada este lunga, subtire si tuguiata spre varf, dar si arcuita spre fata. Capul este de latime medie, cu pometi inalti, o frunte curbata si un nas drept. Urechile sunt mari, situate sus pe cap, late la baza si rotunijte la varf. Buclele sunt dese si formate la intamplare, mai ales pe spate. Mustatile si spancenelesunt, de asemenea, ondulate. Pisicile de expozitie nu trebuie sa aiba zone de blana lipsa sau zone cu par drept. Greutate: 2.5-4.5 kg Hranire: 70-90 kcal/kg/zi. Cornish Rex este o pisica foarte pofticioasa, putand deveni obeza; de aceea necesita atentie in stabilirea dietei. Sanatate: Se poate considera ca "varsta a treia" incepe la aceste pisici intre opt si zece ani, controlul periodic la medicul veterinar fiind recomandat dupa aceasta varsta. Analize ale sangelui inca din tinerete sunt recomandate, pentru diagnosticarea precoce a unor posibile afectiuni ale ficatului sau rinichilor, probleme care sunt, din pacate, comune la pisicile batrane. Majoritatea pisicilor batrane trebuie sa beneficieze de adjustari aduse dietei. Energie: ridicata Compatibilitate cu alte pisici: ridicata Compatibilitate cu alte animale: ridicata Compatibilitate cu copiii: medie Caracter si temperament: Aceasta pisica afectuoasa si inteligenta iubeste compania, atat din partea oamenilor cat si a altor pisici. Cerseste atentia si, daca nu o primeste, va continua sa o pretinda sub diverse forme. Cornish Rex sunt pisici ideale pentru familii in care este tot timpul cineva acasa, pentru ca este foarte posibil sa fie nefericite daca traiesc intr-o casa in care stau singure toata ziua. O alta pisica le poate tine companie atunci cand este nevoie sa o lasati singura acasa; in general, Cornish rex se intelege bine cu celelalte rase de pisici, desi au tendinta de a trata celelate pisici ca pe niste jucarii. Cornish Rex sunt foarte prietenoase si, daca li se face "cunostinta" cum se cuvine, cainii si copiii ii pot fi buni prieteni. Pisica gentila, Cornish Rex este un prieten minunat pentru un copil care trateaza pisica cu respect. Este nevoie de mult efort sa infurii o pisica Cornish Rex, dar sa nu va asteptati sa fie aceeasi pisica blanda o data ce ati reusit. Are un comportament de "caine", iar vizitatorii dumneavoastra se vor trezi investigati cu atentie de aceasta pisica. Le plac jocurile si se comporta ca un caine atunci cand le sunt aruncate diverse lucruri, aducandu-le inapoi, in schimbul unei recompense. Pot fi dresate sa poarte lesa sau zgarda. Desi iubesc oamenii, nu sunt pisici foarte lipicioase, preferand sa se joace decat sa stea langa stapan la televizor. Un mediu stimulant, cu jucarii din belsug si locuri bune pentru catarat, este foarte apreciat de pisicile Cornish Rex. In ceea ce priveste zgomotul, nivelul este unul mediu. Ingrijire: Cornish Rex nu naparleste mult, de aceea oarte multi crezand ca persoanele alergice la pisici nu vor intampina probleme in compania acestei rase. In orice caz, alergiile la pisici nu sunt cauzate de par, ci de alergenii din piele, astfel ca pisicle Cornish Rex pot cauza totusi alergii. Blana este usor de ingrijit si o periere saptamanala cu o perie pentru copii este, de obicei, suficienta. Masatul ferm cu o mana de la cap pana la coada va evidentia buclele blanii, dar se va bucura si pisica de el. Dintii pisicilor Cornish Rex au si ei nevoie de atentie, foarte multe pisici va vor permite sa le spalati dintii daca sunt obisnuite cu acest lucru de la varste fragede. Medicul veterinar ca va invatat cum sa efectuati aceasta operatiune acasa. Ca oricarei alte pisici, trebuie sa-i curatati periodic urechile de ceara. In ceea ce priveste culoarea, blana pisicilor Cornish Rex poate fi de orice culoare sau pattern. Ochii trebuie sa fie in ton cu blana. Istorie: Toate piscile Cornish Rex sunt descendente ale Kallibunker, pisica cu parul cret, nascuta dintr-o pisica cu parul drept si tata necunoscut, intr-o ferma din Cornish, in 1950. Cea care a descoperit aceasta pisica (mascul) a incrucisat-o din nou cu mama sa, producand inca doua pisici cu parul cret. Acstea nu aveau corpul suplu al pisicilor de astazi, ci pe acela al British Shorthair, si un pedigree initial tot al rasei British Shorthair. O data ce Cornish Rex a ajuns in SUA, rasele Siameza si Orentala cu parul scurt au fost introduse in incrucisari. Bana ondulata este rezultatul unei gene recesive unice care a provocat mutatia, gena care a mai aparut spontan si in Germania si America de Nord in secolul al XX-lea. In orice caz, Devon Rex este rezultatul unei gene mutanta diferite, neexistand legaturi de rudenie intre Cornish si Devon Rex.
26.04.200838.4KB
sa va mai pun o poza setter englezsa va mai pun o poza
25.04.200814.1KB
is poze funny cu pisicutetenelovelele is ..........................
24.04.200821.2KB
InapoiInainte